Săptămîna asta deja încep partidele preliminare, alea de necalificare a echipelor românești în cupele europene, pe care mai mereu cînd dă să înceapă o noua ediție de campionat le avem ca și rezolvate, iar entuziasmul ține de regulă fix pînă la primul meci din primul tur. Alea mai norocoase, care pe baza coeficienților UEFA (care habar n-am cum se calculează) fie joacă direct în turul al doilea, fie au statut de cap de serie, mai au cîteodată ocazia să se facă de rîs în turul doi. Entuziasmul precompetițional este același dintotdeauna: mergem cu cîte una în fiecare din primele două competiții europene și neapărat cu două în cea mai slabă, Conference League, de unde însă vom aduce punctele care să ne ducă direct în grupe, fără preliminarii, în edițiile următoare, în amintirea zilelor desprinse parcă din filmele science-fiction, cînd jucam cu două echipe în grupele Champions’ League.
Nu, nu m-a bătut soarele-n cap, exact așa era! Chiar îmi aduc aminte de o noapte nebună, la București, cînd la finalul concertului lui Eric Clapton, înainte de a o lua spre casă, ne-am oprit la o terasă să vedem meciurile ambelor noastre echipe în Champions’ League! Pe atunci, zău, în echipele românești mai întîlneai și cîte un fotbalist, uneori chiar doi. Acum, cu cît mă holbez mai tare la loturile cu care ale noastre vor aborda cupele europene, cu atît mai tare am impresia că sîntem cu toții victimele unei farse, că se face mișto de noi într-un fel de neînțeles, și că, exact ca în străvechiul banc cu ăla care-și ducea calul șchiop și știrb la tîrg ca să-l facă de rîs, tot așa scoatem și noi în lume niște băieți cu diverse suferințe fizice (alea psihice sînt prezente absolut la toți) și care dau senzația că prezența lor în teren este un fel de pedeapsă.
Ca mai mereu, la FCSB e circul cel mai tare: ăia căruia patronului i se părea că joacă s-au cărat, unul s-a întors de la aeroport, ălălalt urmează să rateze și el finalizarea transferului, singurul plecat de-a dreptul e panarama aia care are 114 ani, ca țestoasele din Galapagos, iar viteza tot ca ele. Becali e fără leac, transferurile lui sînt o enciclopedie a umorului, iar rezultatele tot așa. Apropo: antrenor în acte o fi avînd? Dar portar?
