Într-un fotbal mai mult mimat și vorbit decît jucat, lucrurile doar normale ajung să intrige, să producă mirări, ba chiar și reacții cretine din partea celor care ar trebui ori să-și asume adevărul, ori să încerce schimbarea radicală, presupunînd că aceasta ar fi posibilă. Exemplul de la care pornesc este cel al domnului fost fotbalist Budescu (nu, nu-i aceeași situație cu a lui Nole Djokovic, care l-a dat în judecată pe reporterul televiziunii care la interviul de pe teren a glumit, făcîndu-l ”fost tenisman”, iar televiziunea a fost obligată să-i și ceară scuze public), inflamat nevoie mare pe noul antrenor al echipei unde domnia sa se plimbă în dorul lelii pe iarbă, mai și primind salariu pentru asta! Nu mai punem la socoteală și faptul că alde Budescu e nițel mai tînăr decît Nole… și nu s-a pus niciodată problema dacă Budescu e cel mai bun fotbalist din lume, în timp ce Nole cam asta e în tenis… cu acte!
De o vreme, la Gloria Buzău, echipă ca și retrogradată, pe care Budescu (că doar de asta e acolo, nu?) nu prea a reușit să o salveze, a fost adus un nou antrenor, numitul Ilie Stan. Nici el nu-i Mourinho, cum nici Budescu nu e Messi. Însă, citind datele tehnice (în 24 de meciuri jucate a reușit cinci goluri și o pasă de gol, adică într-un meci din 5 și-a mișcat cumva trupul!) și văzîndu-l pe dolofan cum doarme pe teren, antrenorul Stan a zis că Budescu nu mai face față în Superligă și l-a scos din lot! Mamă, mamăăăă! În loc să-și vadă de reumatisme, dolofanul a zis că poate nu face față ”la antrenamentele tîmpite ale lui Stan”. Bine, măi Budescule. Așa o fi. Sănătate!
Totuși, dacă eliminăm elementul nesimțire din calcul, n-ar fi fost mai normal ca Budescu să încerce să se pună la punct cu pregătirea?
