Nu mai țin minte exact, însă cred că povestea întîlnirii mele cu Gary Brooker am mai scris-o aici, cu ani în urmă: am fost dat dezertor în 1976, cînd am fugit din armată, în stare de necesitate, pentru a merge la concertul Procol Harum de la București! După concert, Tavi Ursulescu m-a dus în cabinele lor, unde am și băut o bere cu Gary. Despre Procol Harum, grup realmente de excepție în peisajul muzical, creația indiscutabilă a lui Gary Brooker, am aflat de la începuturile sale, poate și fiindcă a explodat cu un enorm hit chiar de la debutul din 1967, cu un titlu ciudat, „A Whiter Shade of Pale” („O nuanță mai albicioasă de palid”), despre care încă de atunci Brian Wilson (liderul celebrului grup american The Beach Boys) a spus că ascultînd-o vede propria sa imagine pe catafalc, în drum spre groapă! Piesa are și o istorie stranie: a fost atribuită lui Gary Brooker de la început, numai că după zeci de ani, în 2005, fostul organist al grupului, Matthew Fisher, a inițiat o acțiune în justiție pentru a-i fi recunoscute legal meritele de coautor al capodoperei… și a cîștigat! Așa se face că începînd din 2006, toate drepturile asupra piesei îl includ și pe Fisher, devenit proprietar pe 60% din veniturile generate. Și nu e glumă, fiindcă „A Whiter Shade of Pale” are peste 1.000 de cover-uri! Este una din cele mai reinterpretate piese din istoria rock-ului. Și continuă să se vîndă și în ziua de azi, discul înregistrînd în total peste 13.000.000 de exemplare vîndute în timp.
Procol Harum a avut niște perioade de reînființare, a făcut și turnee, dar Gary Brooker s-a angrenat în nenumărate proiecte individuale (cu Alan Parsons Project, cu Eric Clapton, cu Ringo Starr’s All Star Band etc.) și acțiuni/concerte de caritate. A fost un domn de o eleganță excepțională, fiind și înnobilat de Regină, în 2003, pentru acțiunile caritabile. S-a stins pe 19 februarie, discret, așa cum i-a fost toată existența. Odihnească-se în pace!
