Expertul în politici publice Daniel Apostol, prim-vicepreședinte ASPES, director editorial al revistei ”Economistul” și editorialist la profit.ro și jurnalul.ro, arată că Mondialul de fotbal din America de Nord este un exemplu al forței economiei sportului, competiția generînd zeci de miliarde de dolari și sute de mii de locuri de muncă, cu efecte care depășesc cu mult terenul de joc. El a semnat în jurnalul.ro editorialul ”Cel mai mare agregator economic al lumii”:
”Am stat cu ochii pe ceea ce înseamnă desfășurarea Mondialului în America de Nord. Mi-am făcut o documentare și am găsit niște materiale extrem de interesante. Din ceea ce am citit, mi-a venit ideea acestui material. Știm statistica sportivă: 48 țări, o premieră, 104 meciuri, un mondial extrem de extins, o competiție care ne arată grandoarea continentului nord-american cînd vine vorba de a face spectacol din sport. Doar că fraza nu se termină aici. Există, dincolo de spectacolul din sport, economia sportului. Și această economie a generat undeva la peste 40 de miliarde de dolari în PIB-ul global, a generat undeva la peste 820 de mii de locuri de muncă. 820 de mii de locuri de muncă create! O competiție care durează, practic, 39 de zile.
(Locurile astea de muncă sînt temporare, nu?) Nu neapărat, pentru că asta este, de fapt, inteligența, adevărata magie. Este un impact pe orizontală, printr-un efect de multiplicare în sectoare conexe, în sectoare adiacente, nu neapărat direct implicate în realizarea Mondialului. De la lanțuri hoteliere și platforme de închirieri, de exemplu, pe termen scurt – asta e strict legată de desfășurare, dar e vorba de o industrie a turismului de masă care a primit un impuls masiv. Însă, mai este ceva: au creat un ecosistem economic în jurul Mondialului, în Mexic, în Canada, dar mai ales în Statele Unite, care a produs profitabilitate, a produs un bilanț care a transformat economia locală. În primul rînd, s-au unit trei mari piețe nord-americane sub umbrela aceluiași eveniment. Ceea ce a creat un precedent de cooperare transfrontalieră. Cînd? Taman într-o perioadă în care tentațiile protecționiste sînt majore și în care globalizarea pare deja un vis de mult trecut.
Apoi, s-a mai întîmplat ceva. Din punct de vedere financiar, turneul final din Statele Unite, din Canada și din Mexic a fost ca un fel de aspirator uriaș care a atras capital la nivel global și l-a redistribuit intensiv, într-o perioadă scurtă, într-o regiune economică bine determinată. Cifrele pe care le avem pînă acum din surse oficiale, de la FIFA, arată un record financiar de 13 miliarde de dolari. Doar din drepturi de difuzare tv. Ce foame globală… nu neapărat de fotbal, de conținut live integrat, și taman într-o perioadă în care știm foarte bine că există o dezvoltare spectaculoasă a platformelor de streaming care fragmentează, de fapt, livrarea de conținut.
Am avut o explozie a veniturilor din bilete și din pachete de cazare. Chiar dacă Mondialul a fost acuzat că a practicat niște prețuri astronomice, s-a demonstrat că, de fapt, chiar prin <trierea> publicului care și-a permis să plătească aceste prețuri astronomice, s-au realizat venituri spectaculoase.
Există, însă, și o față ascunsă a acestui boom economic, așa-numitul fenomen de <crowding out>, de împrăștiere a mulțimii, ca să fac o traducere mot-a-mot, e fenomenul prin care publicul tradițional al unui oraș este tulburat complet de marea manifestare și este alungat sau descurajat să mai trăiască în perioada respectivă în proximitatea evenimentului, tocmai din cauza aglomerației extreme și a prețurilor artificial umflate. Adică, această inflație de eveniment îi alungă pe consumatorii tradiționali. Spectacolul fotbalistic devine atît de mare de zgomotos încît sufocă piața economică normală. Întîlnesc și eu acest fenomen, în fiecare vară, la Cluj, unde clujenii sînt tare supărați că <vine Untold-ul peste ei>. Dar, uite că fiecare ediție de Untold le bagă în buzunare 40 de milioane de euro”.
