De curînd am revenit la un vechi obicei din adolescență, acela de a (re)asculta măcar un album pe zi. Mă întorc mereu la cea dintîi dragoste, oricîte alte trupe/genuri/stiluri aș explora.
Mărțișorul meu pentru voi este primul album solo al lui David Gilmour, de altfel, printre primele materiale Floyd-related ascultate pe cînd aveam vreo 14 ani… “David Gilmour” (1978) este Discul de Top din această săptămînă.
Spre sfîrșitul anilor ‘70, Pink Floyd traversau o perioadă tensionată creativ (și nu numai…), în ciuda succesului răsunător. După lansarea albumului “Animals” (1977) și turneul mondial de promovare a acestuia, Gilmour se gîndește că o nouă direcție muzicală l-ar ajuta în evoluția sa ca muzician și compozitor, așadar se retrage în Franța, unde începe înregistrarea primului său album ca artist solo.
Înregistrat în primăvara lui 1978, “David Gilmour” este un moment de respiro, dar nu se îndepărtează drastic de sound-ul Pink Floyd. Deși nu are ambițiile conceptuale ale grupului, sound-ul este indubitabil al lui Gilmour. Înainte de toate, este un disc autentic și sincer. Fără brizbrizuri, fără înflorituri, fără concepte obositoare și greu de urmărit.
Sinceritatea și vulnerabilitatea sunt ceea ce contează cu adevărat în universul lui Gilmour, iar acest album este unul memorabil și esențial pentru orice iubitor de muzică.
Cu un sound cald, organic și lipsit de artificii, albumul își găsește forța în interpretarea sinceră a lui Gilmour și în momentele instrumentale de excepție. Părerile criticilor despre disc au fost, în general, mixte… spre pozitive. Deși albumul nu a avut impactul masiv al lucrărilor Pink Floyd, mulți critici l-au apreciat pentru abordarea sa sinceră și pentru virtuozitatea lui Gilmour.
Per total, “David Gilmour” a fost apreciat pentru abordarea sa directă și personală, care permite ascultătorului să descopere o latură mai intimă a artistului. Louder Sound nota că acest album solo este cel mai apreciat de fanii Pink Floyd, probabil datorită sound-ului – semnătură al lui Gilmour, menționînd că a fost înregistrat în aceeași perioadă și locație ca albumul solo al lui Richard Wright, “Wet Dream”. Adică, în perioada februarie – martie 1978, alături de inginerul de sunet John Etchells, la Super Bear Studios din Franța. Ulterior, piesele au fost mixate în același studio de Nick Griffiths, iar printre muzicienii care au contribuit la album s-au numărat basistul Rick Wills și toboșarul Willie Wilson, ambii foști membri ai trupei Jokers Wild, primul grup serios din care a făcut parte David Gilmour.
Albumul de debut solo al lui David Gilmour nu este o încercare de a reinventa muzica sau de a concura cu moștenirea Pink Floyd, ci o explorare personală a artistului, într-un cadru mult mai relaxat. Cu un sound ”light” și o abordare directă, discul evidențiază profunzimea chitarei lui Gilmour, fără artificiile conceptuale ale trupei-mamă.
Sunt de părere că orice iubitor de muzică ar trebui să asculte “David Gilmour” măcar o dată. Vă garantez că după va fi greu să-l lăsați deoparte. Nu-l pot recomanda suficient! Așa că vi-l aduc pe frecvențele Radio Top Suceava (pe 104.00 FM și radiotop.ro) sîmbătă, 1 martie, de la ora 19.00, dar și duminică, 2 martie, de la ora 18.00.
Alexandra Cuza
