Chichireș, omul de gol… al macedonenilor!

Cum de cine? De Chichireș! (Abia aștept să se resusciteze domnul ăla/ domnii ăia care să-mi transmită din nou că, pardon, cum de-mi permit eu să scriu, nesimțitul naibii!, despre un jucător, un om, sau ce-o fi el… pe care nici măcar nu știu cum îl cheamă!?). Mă rog, aici discuția se poate lungi la infinit, pornind de la premisa că nici măcar el însuși, Chichireș ăla, zic, nu pare a ști cum îl cheamă. Eu, cel puțin, de cînd l-am văzut izvorînd, absolut inexplicabil, în fotbal, iar apoi făcînd, crede el (dar ciudat e că au crezut, și cred încă, și alții, de pildă selecționerii Naționalei, care par căzuți într-un soi de transă cînd vine vorba de Chichireș, sau cum s-o numi entitatea aia…) chiar performanță… la care e clar că echipele în care se află el n-au cum să ajungă vreodată, culmea!, tocmai fiindcă e și el pe acolo! Cea mai nenorocit de inexplicabilă situație ar fi ca Naționala asta de acum, cu tot cu Chichireșul ei, să se califice totuși la Mondiale, iar Chichireș să bîntuie și el pe la arabi, ca duhurile alea din basmele locale. Întîi am crezut că nu aud bine, la prezentarea echipelor. Apoi, că nu văd bine, de două ori: cînd a scris în ecran componența echipelor și apoi cînd chiar l-am văzut: parcă mai împlinit, dacă nu malac de-a dreptul, dar sigur mai greoi decît… el însuși, cel din momentele cînd făcea tușa pe unde se nimerea în lumea largă… Ca titular, în afară de naționala României, eu nu-l știu pe nicăieri! Pînă la prima greșeală au trecut doar cîteva zeci de secunde. Pînă la prima gafă serioasă, cîteva minute. Iar pînă la pasa ideală de gol dată adversarului liber ca paserile în careul nostru alte cîteva minute. Doar faptul că proștii lor erau infinit mai proști decît prostul nostru ne-a salvat atunci! …Și de alte cîteva ori, în continuarea meciului, din care am reținut cursa macedoneanului pe lîngă Chichireș care-i privea admirativ alergarea, de la o distanță din ce în ce mai mare! Noroc că prostul lor a dat peste poarta aceea la care prostul nostru privea ca la poartă nouă! În sfîrșit, în minutele 82 și 83, Chichireș a putut admira în tihnă cele două goluri cu care am fost egalați.

Problema nu-i Chichireș, că el așa e de cînd s-a născut. Problema e la selecționeri. Dar și la comentatori, fiindcă nici măcar unul n-a zis că Chichireș e vai de mama lui, ci îl elogiau pentru ce pasă minunată a dat el la primul gol! Băăăă, ăsta nu-i Ramos, băăăă, să fie plătit ca să dea goluri! Ăsta-i Chichireș care nu trebuie să-i lase pe ăia să ne dea goluri, și nicidecum să le dea pase ideale de gol chiar el!