Probabil că interviul pe care regretatul medic Cristian Irimie l-a acordat în septembrie 2019 Radio Top Suceava a fost ultimul. Dar nu asta este important. Important este ce a spus domnul Irimie. ”Periodic se discută în spaţiul public despre spitalele regionale. Vor exista ele în viitorul apropiat?”. La această întrebare, medicul ginecolog Irimie, fost secretar de stat în cadrul Ministerului Sănătății, a răspuns astfel: ”În următorii cinci ani s-ar putea. Dar la anul sau peste doi ani nu văd. Deocamdată nu s-au început. Spitalele astea regionale apar periodic, aşa, ca eclipsele, pentru că dă bine la public în campanie. Atunci vii şi spui că faci spitale regionale. De fapt ce sînt aceste spitale regionale, că am văzut şi nişte opinii pe Facebook. Spitalele regionale sînt, în primul rînd, spitale de urgenţă. Nu vor fi spitale pentru cronici. Vor fi pentru urgenţele mari. Începînd de la politraumatisme, arsuri, accidente vasculare cerebrale, infarct. În al doilea rînd, ele trebuie să conţină două module mari, unul de specialităţi medicale şi altul de specialităţi chirurgicale. Dar acolo trebuie să fie toate cele care ţin de urgenţe. Trebuie să fie şi compartimente de arşi, de mari arşi, de neurochirurgie, de chirurgie cardiacă şi aşa mai departe. O treabă complexă cu mulţi specialişti. Organizarea va fi deosebită”.
”Domnule doctor, să spunem că astăzi se dă Hotărîre de Guvern că se face spital regional la Iaşi. Cît durează să-l faci, cît costă şi de unde bani?”. Cristian Irimie: ”Costă mult, mai mult de 100 milioane de euro. Durează mult: licitaţii, contestaţii. Eu zic că din momentul în care se bagă buldozerul să se sape durează cel puţin doi ani, dacă constructorul este serios. Desigur, poate dura şi 20 de ani, ca la Fălticeni”.
Sîntem în septembrie 2023. Sînt cumva începute lucrările la vreun spital regional?
Medicul care a fost și director al Spitalului Județean Suceava, și director al Direcției de Sănătate Publică Suceava, și care a plecat la cele veșnice pe 19 octombrie 2020 la vîrsta de 67 de ani a mai fost întrebat dacă există vreun caz în România postdecembristă în care s-a făcut un spital în doi ani. Răspunsul domnului Irimie a fost: ”N-am auzit. Spitalul de la Mioveni a durat vreo patru – cini ani. Dar au tăiat numai panglica. Nu l-au deschis încă. (…) de la Revoluţie pînă acum, în Romania s-au construit cîteva spitale de stat: Mioveniul, Fălticeniul şi Huşi. Huşiul prin anii ’90. Şi la Horezu, după 2010. Atît în 30 de ani”.
Poate că dacă ar fi aflat ce-a spus ilustrul său înaintaș, managerul Spitalului Clinic de Urgență Suceava, medicul cardiolog Alexandru Calancea, nu ar fi îndrăznit să vorbească public despre necesitatea construirii unui spital municipal la Suceava. Cu ce bani să îl faci și în cîți ani? Și cu cine să lucrezi, din moment ce chiar spitalul pe care domnul Calancea îl conduce se confruntă cu o lipsă acută de personal medical. Și are nevoie Suceava și de un spital municipal, pentru că totuși Suceava nu este nici San Francisco, nici Berlin, nici București și nici măcar Craiova.
Alexandru Calancea, care e mai mult plecat prin concedii decît la serviciu, s-a băgat și el în seamă, ca să nu spună lumea că nu este prezent și că nu își bate capul să găsească cele mai bune tratamente pentru sistemul medical sucevean care din cînd în cînd cade la pat bolnav.
În loc să viseze spitale municipale verzi pe pereți și să lanseze propuneri ciudate care nasc polemici în spațiul public, domnul Calancea mai bine s-ar concentra pe problemele existente la Spitalul Clinic de Urgență, care nu-s deloc puține. Ori poate că Alexandru Calancea a vrut să spună, pe ocolișuri, și nu direct, că spitalul clinic, care se află în subordinea Consiliului Județean, l-a luat pe persoană fizică și, de aceea, Suceava are neapărată nevoie și de un spital public.
