Sindromul impostorului

Anumite persoane consideră că nu-și merită succesul. Această modestie patologică se manifestă printr-o impresie de lipsă a capacităților, o convingere că toți ceilalți au fost, într-un fel sau altul, induși în eroare, și de o imposibilitate de a-și asuma reușitele, în ciuda semnelor externe ale unui succes evident. În această carte, formată din nouă lecții, autorii își propun să prezinte sindromul impostorului, a cărui apariție poate fi favorizată de mesajele parentale și societale, de mediul de dezvoltare sau de anumite trăsături de personalitate. Succesiv, sînt abordate aspectele conceptuale ale sindromului, cum a fost descoperit și care sînt caracteristicile sale descriptive, urmărind și instalarea sindromului din copilărie pînă la vîrsta adultă și impactul pe care îl are asupra stării de bine a persoanelor care pot avea asemenea manifestări, impact care ne va ajuta să stabilim în ce măsură se poate vorbi de un sindrom al impostorului. Autorii oferă și strategii psihoterapeutice de abordare și gestionare a acestui sindrom puțin cunoscut, dar care pare să provoace suferință multor oameni, cel puțin o dată în viață.

Kevin Chassangre este psiholog clinician și psihoterapeut. A scris numeroase lucrări despre sindromul impostorului. Stacey Callahan este psiholog clinician și psihoterapeut și predă Psihologie clinică și psihopatologie la Univesitatea din Toulouse.

Celebrități care au mărturisit că au sindromul impostorului

Emma de Caunes: „Aveam un sentiment de impostură care, oricum, se leagă de meseria de actor. Și cînd, peste toate acestea, mai ești și fiul sau fiica cuiva renumit, se găsesc destui oameni să te judece pe tema asta și să creadă că, dacă ai ajuns aici, asta se datorează părinților”.

Kad Merad: „La început nu îți vine să crezi ce noroc ai. Dar chestia e că senzația asta, că a fost doar un noroc, mă ține tot așa și nu simt că ar lăsa-o mai moale. […] Trăiesc cu îndoiala și cu temerea că pentru mine, ca scenarist, totul s-a terminat, că n-o să mai primesc nici o altă propunere de colaborare”.

Emma Watson: „S-ar zice că, pe măsură ce devin tot mai bună, asta îmi sporește tot mai mult sentimentul de neadecvare și atunci îmi spun: oricînd, cineva ar putea să-și dea seama că sînt de o impostură crasă și că nu merit nimic din ceea ce am făcut”.

Antoine de Caunes: „Am avut întotdeauna un sentiment adînc de mistificare. Am impresia că oamenii se înșală în privința mea, că mă cred suficient de competent încît să fac niște lucruri care pe mine mă sperie îngrozitor […] Totdeauna mi-a fost teamă că secretul meu va ieși la suprafață”.

Louise Bourgoin: „Port în mine, adînc înrădăcinat, complexul că nu provin de la Conservator, ci din televiziune. Sînt zile în care îți spui în sinea ta: «Sunt impostura întruchipată». Sau îți spui chestii îngrozitoare de genul: «M-am născut într-un ceas rău» sau «Nu provin dintr-un mediu bun»”.

Maya Angelou: „Am scris unsprezece cărți, dar de cîte ori trebuie să încep o pagină nouă mă paralizează ideea că sînt un scriitor depășit, din vremuri trecute; că, pînă la urmă, oamenii își vor da seama că eu mă uit la o lume în care nu mai trăiesc…”.

Kate Winslet: ”În fiecare dimineață, înainte să plec la filmări, îmi spun că nu mai sînt pe val, că nu sînt la înălțimea rolului meu și că toată lumea își va da seama de asta la un moment dat”.

Dragoste între egali

Ce înseamnă iubirea în contextul actual? Sînt încă relevante arhetipurile relaționale trăite de părinții și bunicii noștri pentru modul în care privim astăzi relația de cuplu? Conviețuirea și cooperarea în soluționarea problemelor alături de un partener care ar trebui să ne fie cel mai bun prieten, copărinte, partener sexual și poate partener de afaceri într-o relație reciprocă și mutuală reprezintă un demers revoluționar în care nu mai putem apela nici la vechile arhetipuri și mituri, și nici la actualele modele neurologice și biologice. Pornind de la bogata sa experiență de psihoterapeut și de la studiile recente din psihologia contemporană, Polly Young-Eisendrath ne oferă un mod de a înțelege relația de cuplu ca dragoste între oameni egali, care împărtășesc aceleași valori și obiective și un ghid în construirea acestui tip de relație. Vom afla cum să identificăm proiecțiile pe care le facem cînd sîntem îndrăgostiți și să le retragem, să-l descoperim pe celălalt și să onorăm diferențele dintre noi, sporind astfel forța relației.

Polly Young-Eisendrath este psiholog și analistă jungiană, predă psihiatrie la Universitatea din Vermont, este fondatoare a Institutului pentru terapia prin dialog și a fost președintă a Asociației pentru studii psihanalitice din Vermont. A publicat numeroase articole și cărți pe teme legate de relațiile de cuplu și familie.

Editura Trei