În ce categorie anume aș putea să încadrez acest volum, care m-a încîntat prin ironia și non-conformismul autorului, prin stilul alert, prin demontarea constantă a unor obsesii recente sau mai vechi privind sănătatea? Vasi Rădulescu este considerat un medic anti-sistem, fiind cunoscut prin aparițiile sale la televiziune și educația medicală gratuită pe care o face prin site-ul „Leapșa pe sănătate”, un proiect educațional menit să ofere publicului larg informații corecte, verificate, cu un solid fundament științific. Cred că „O să te tragă curentu” (ed. Readers Do Good, București 2019) face parte din acea literatură motivațională de bună calitate care nu trebuie să lipsească din bibliotecile noastre, pentru că ideile și sfaturile din cele aproape 300 de pagini au darul de a ne elibera de anumite prejudecăți sau temeri dobîndite de-a lungul vieții și – mai ales! – de ofertele unor așa-ziși vraci, eventual pretinși homeopați, care promit vindecare naivilor.
„Sîntem un popor plin de mituri, iar cele mai multe sînt despre sănătate. Mi-am permis, iertate să-mi fie păcatele, să le demontez pe cele mai importante dintre ele, de unde mi s-a tras eticheta <Distrugătorul de mituri și inamicu’ la curent>”, spune doctorul Vasi Rădulescu în capitolul „Părerita cronică”, cu care deschide această adevărată cruciadă personală împotriva unor atitudini și comportamente total depășite: „Cum, care curent? Cel de aer, clasic format între două geamuri deschise sau un geam și o ușă. Dătătorul tuturor bolilor din univers, de la sinuzite la otite, dureri de dinți, de gît, de cap, de spate, de șale, de ovare (doar la femei), de prostată (doar la bărbați), de inimă, de creier, de rinichi, de plămîni, de orice. Chiar și cancerele apar tot de la curent, dar e nevoie de un alt ingredient, gen dormit afară sub un corcoduș tînăr fără șosete în picioare (dacă vă imaginați un corcoduș tînăr fără șosete în picioare, consultați un psihiatru sau închideți geamurile, că stați sigur în curent)”. (p. 11)
Vasi Rădulescu nu iartă nimic. Nici „sfîntul detox” („suculețele” și curele de detoxifiere cu care o publicitate agresivă ne bombardează), nici mitul celor „opt pahare de apă pe zi”, nici folosirea excesivă și fără motiv a antibioticelor, la al căror consum sîntem campioni: „Probleme cu un dinte? Hop, antibiotic! O banală răceală? Hop, antibiotic! O sîngerare pe nas? Hop, antibiotic! O julitură pe genunchi? Hop, antibiotic!”. Prin urmare, cititorul este pus în gardă: „Acest consum intempestiv, fără indicații corecte, duce la un dezastru: bacteriile sînt bombardate cu aceste antibiotice și își dezvoltă noi mecanisme de apărare, să fie mai puternice. Își schimbă o proteină, își mai fac un strat învelitor, își mai produc un mecanism de mascare, toate ca să nu mai fie distruse de arsenalul antibiotic curent. Deja avem astfel de bacterii multirezistente și previziunile sînt sumbre aici”. (p. 36)
Cam toate miturile despre sănătate și obiceiurile contemporane sînt luate în colimator: „țigara de la cafea” (riscurile sînt mari chiar și pentru cei ce fumează o singură țigară pe zi!); ideea că – s-ar părea – carnea roșie este cancerigenă (deși, spune medicul, mîncată de două ori pe săptămînă, cu prudență și moderație, aceasta nu are cum să fie nocivă, atunci cînd este de bună calitate); obstinația cu care unele persoane refuză vaccinarea: „Vaccinarea înseamnă responsabilitate, respect pentru propria persoană și pentru toți cei de lîngă noi”. (p. 47) Nu este uitat nici zahărul alb, ale cărui efecte în proliferarea celulelor canceroase sînt dovedite științific, pentru că acest aliment este „inamicul principal al sănătății”.
Bineînțeles că nici colesterolul nu putea să lipsească. E o problemă a lumii contemporane, legată de ereditate, sedentarism, alimentație. Vasi Rădulescu taie nodul gordian și – persiflînd constant anumite tendințe – ne sfătuiește: „Ni s-a zis cîndva să ne ferim de unt sau de ouăle consumate cu gălbenuș. În realitate, doza rămîne regină. Se poate consuma unt. Se pot mînca ouă. E ok o șunculiță. Nu vă mai feriți ca primadonele speriate de toate delicatesurile astea. N-o să muriți de la ele. Muriți din extreme, alimentație haotică, fumat, sedentarism, draci, izolare, nesomn. Fiți mai prietenoși cu colesteroalele, că nu-s chiat atît de nocive. V-o zice un om care a făcut nițică cardiologie (scuzați cacofonia) la viața lui, care savurează un unt bun pe o franzelă, se bucură de un ou poșat sau de o fripturică. Astea cînd nu e vegan, se știe”. (p. 55)
Suplimentele alimentare, care au generat o piață de zeci de milioane de euro anual, nu sînt iertate. De ce? Pentru că „oamenii se lasă impresionați de cutii cu promisiuni, așteptînd să obțină efecte pozitive cu un minim de efort”. În realitate, lucrurile stau altfel și „nici un supliment nu produce nici o minune dacă nu există o carență bine evidențiată de către medic”. (p. 67) Spunînd lucrurilor pe nume, Vasi Rădulescu recomandă tuturor să adopte principiile transmise de el, „să cheltuiască banii cu cap și să se bucure de viață, diversificînd-o, ținînd-o mereu activă.”
Proliferarea pretinșilor vindecători este un alt aspect denunțat în acest volum. Cititorul este pus în gardă (capitolul „Țara vracilor”) împotriva acelor șarlatani care, de fapt, nu tratează nimic, numai vînd iluzii: „Unul și-a adus un laser rusesc și tratează cu el orice boală, de la diabet de tip I la cancer de prostată. Alții au aparate numite <spiriduși> cu care reglează nu știu ce unde sau energii. Sînt unii care țin conferințe despre apucatul îngerilor de aripi. Unii amestecă plante cu palavre goale și vrăjesc mii de oameni. Alții fac biorezonanțe sau terapii quantum împrumutate de la marțieni”. (p. 82)
Cititorul nu trebuie să rateze capitolul „Mituri, legende și alte bazaconii legate de sănătatea copiilor”, pe care îl consider un adevărat decalog, plin de bun simț și rigoare, în creșterea celor mici. Copilului nu trebuie să i se impună să mănînce neapărat totul din farfurie, pentru că „doza e regină în alimentație și porția aranjată în spiritul moderației nu trebuie să depășească scobitura internă a farfuriei.” Sîntem sfătuiți să evităm îndoparea cu „siropelul pentru imunitate”, cu vitamine în exces, cu cantități exagerate de sucuri de fructe. Să-i păstrăm copilului o igienă corporală constantă, chiar și atunci cînd este bolnav, uitînd regula ridicolă „să nu se spele dacă e bolnav”… Să nu apelăm excesiv la dexametazonă în nebulizator, să nu ne bizuim doar pe homeopatie în cazul afecțiunilor celui mic, să-l vaccinăm, evitînd capcane absurde („Nu-l vaccinăm că sigur face autism!”) prevenind anumite boli. Nici protecția exagerată nu e bună, cel mic trebuie să fie expus treptat la toate aspectele realității: „Mi-aș duce copiii să vadă o familie plină de neajunsuri materiale. I-aș duce într-un spital cu alți copii în suferință. Le-aș arăta asociații sau companii care fac bine. Astfel, orice copil înțelege de mic registrele mai grele ale vieții și nu crește în aroganță, egoism, autosuficiență. Nu se face mai mare știind că totul e neted și frumos, orice i se cuvine, sănătatea lui e garantată. Sensibilizarea asta la suferință poate fi o propulsie veritabilă”. (p. 133) A zecea regulă, poate cea mai necesară cînd se ajunge la vîrsta școlii, este următoarea: „Nu vă terorizați copiii cu presiuni și așteptări enorme. Nu va fi nici o tragedie dacă unele rezultate se vor arăta mai slabe”. Așadar, părinții să uite vechea regulă – „Trebuie să iei 10 pe linie !” – și să evite forțarea continuă a copilului, care „îl poate arunca într-un decalaj psihic”, dezechilibrîndu-l emoțional.
„Carte scrisă cu ferestrele larg deschise”, dar și cu experiența clinică acumulată după ani de practicare a medicinii, cu inteligența vie a unui fin observator al pacienților, cu un condei malițios, „O să te tragă curentu (și alte mituri despre sănătate)” este plină de învățăminte pentru toate generațiile. Am citit-o, amuzată de verva lui Vasi Rădulescu, impresionată de cultura lui vastă, de acest laitmotiv al „curentului” (în toată sfera semantică a termenului) care unifică textul, dîndu-i o savoare aparte. Nu pățim nimic dacă stăm în curent, important este – așa cum spune finalul textului – să avem o viață echilibrată, „să ne mai scuturăm de ele [mituri, n.n.]. Pe cel cu curentul îl putem păstra, e amuzant, ar fi păcat să ne debarasăm de el. Presimt că va deveni cîndva, nu foarte tîrziu, brand de țară, cu logo, companie, bugete de zeci de milioane de euro”.
Elena-Brândușa Steiciuc
