De foarte multe ori, atunci cînd oferta este abundentă, aleg cîte ceva din ceea ce am notat pe diverse hîrtiuțe, propunîndu-mi ca restul de bijuterii de limbă și stil să vi le ofer în numerele ulterioare ale Jupânului. Numai că de la o săptămînă la alta tot apar fel de fel de alte capodopere care-și revendică locul în rubrică, și uite-așa se pierd destule minunății. Răsfoind eu prin snopul de foi am dat peste două chestii care, chiar dacă au ceva vechime, adică vreo două, trei săptămîni, tot merită un pic de atenție. Păi cum să nu te bucure regăsirea unui titlu antologic de știre (desigur, marca RTV!) precum: „La petrecerea lui Bodi au cîntat chiar și Salam și Tzanca Uraganul”! Spuneți, vă rog, nu e un poem în proză știrea în sine? Nu vorbește ea despre minunatul spațiu carpato-danubiano-pontic mai bine decît toate cărțile? Ei, și n-ar fi fost un păcat de neiertat să nu antologăm și minunatele versuri proprii ale inegalabilei Adriana Antoni, ba încă și puse pe muzică de ea însăși și cîntate în emisiunea cu extragerile Loto? Iată-le: „Banii din lumea întreagă/ N-au puterea Ca SĂ șteargă/ Nici să șteargă, nici să spele/ Lacrimile mamei mele”! Frați români, spuneți-mi, aveți și voi în ochi imaginea unei babornițe ștergîndu-se la ochi nu cu batista, nu cu colțul năframei, ci cu hîrtii de 50 de coco!? Sau, ca-n bancurile alea porcești de pe vremuri, cu rupi(i) ori cu șilingi! Dacă tot zicea că „banii din lumea întreagă”.
Ei, gata cu istoria, înapoi către zilele noastre! Masa fu bogată rău la RTV joi, 11 februarie 2021, cînd în decurs de doar vreo 10 minute, la același jurnal de știri, de la ora 10.00, ne-au fost livrate de două reporterițe capodoperele astea:
„S-a comis o eroare și astfel s-a ajuns la o greșeală!”. Da, fatooo! Erorile din greșeală sînt, adesea, aproape la fel de grave ca greșelile din eroare. Ferească Dumnezeu de mai rău, de exemplu de uitatul săritului peste evitarea omisiunii!
Aproape la fel de adîncă a fost, cu vreo 7 minute mai înainte, zicerea despre „evoluția deschiderii școlilor”. Noi, proști de proști, credeam că închiderea și deschiderea sînt niște chestii rapide, precum închiderea și deschiderea ușii, a geamului, a poșetei, a orice! Noroc că ne-a luminat fătuca: e un proces, se desfășoară îndelung, e cu planuri, strategii și evoluții! E ca învățatul alfabetului: începi în clasa I, continui în gimnazială, la liceu, apoi la „Spiru Haret”, și cînd să-l știi aproape pe tot, hop!, te trezești reporteriță la RTV!
