Se pare că putem vorbi despre o epidemie memorialistică pe piața editorială americană. Cel mai recent exemplu îl avem în „Melania”, cartea Melaniei Trump, un jurnal convingător și inspirațional care oferă o privire în viața unei femei remarcabile, care a traversat provocările destinului cu har și determinare.
Pe măsură ce am citit alte cărți despre Melania Trump în ultima săptămână, am crezut că pare probabil că ea este, în privat, o femeie amabilă și amuzantă, care iubește cu adevărat copiii, își găsește o mare plăcere în propria ei prezentare și nu-i pasă nici cât negru sub unghie despre ceea ce cred oamenii despre ea. În acest sens, ea este cu adevărat liberă, eliberată de durerile empatiei și anxietății care ne afectează pe noi, ceilalți. Ei chiar nu-i pasă, iar dacă noi nu suntem așa, asta e problema noastră.
În memoriile sale, Melania Trump reflectă asupra copilăriei ei slovene, a momentelor esențiale care au condus-o în lumea modei din Europa și New York și la întâlnirea întâmplătoare cu Donald Trump, o întâlnire care i-a schimbat pentru totdeauna cursul vieții. Ea împărtășește povești din culise din perioada petrecută la Casa Albă, aruncând lumină asupra activității sale de consilier și a cauzelor umanitare apropiate inimii ei.
„Melania” nu este o lectură exhaustivă, dar îl lasă pe cititor să se întrebe de ce a ales să-și dezvelească sufletul cu doar câteva săptămâni înainte de alegerile prezidențiale (câștigate între timp de soțul ei). Multe subiecte lipsesc. Deloc surprinzător, Melania nu are nimic de spus despre alte femei din viața soțului ei: Jean Carroll (femeia pe care Donald a defăimat-o și agresat-o sexual), Stormy Daniels (starul de film porno ale cărei plăți în numerar au dus la condamnarea penală a lui Donald), Karen McDougal (fostul Playboy Playmate care a avut o aventură și cu Donald).
Prima pagină a cărții este o pagină de pașaport, ștampilată pe 27 august 1996 la JFK din New York, în ziua când Melania a sosit în SUA. Pagina finală include o „colecție digitală”, disponibilă pe melaniatrump.com.
Melania își detaliază viața în cuvinte – prea multe, ar putea spune unii, și nu chiar corecte, care se unesc în jurul anumitor teme centrale: vâlvă, aplauze și cântări, maternitate, capacitatea ei „specială” de a comunica cu Donald Trump, lucruri ciudate cu lideri mondiali și limuzine.
Cartea are multe din ceea ce ne-am aștepta de la un partener al lui Donald Trump. Există reprezentări șocante ale alegerilor din 2020. Arată cu degetul către „mass-media, Big Tech și statul profund” și perpetuează afirmații nedovedite de „activitate suspectă de vot”.
Ea consumă multă cerneală cu relatările complimentelor pe care i le-au făcut oamenii. După o apariție la QVC, scrie ea, „oamenii m-au întrebat frecvent despre regimul meu, minunându-se de sănătatea pielii mele”.
Pentru unii nu este nici o surpriză că Melania Trump este nepoata unui renumit crescător de ceapă sloven și, după propria ei declarație, posesoarea „unei aprecieri profunde pentru lucrurile mai frumoase din viață”. Povestea vieții ei este plină de anecdote din copilărie menite să respingă „imaginea sumbră și inexactă a creșterii mele” din Slovenia natală, începînd cu „vehiculele rafinate” ale tatălui ei – Ford Mustang, BMW-uri germane, un Ford Cougar XR7, „prestigioasele Mercedes-Benz” și un Citroén Maserati SM pentru „dădaca privată”, aleasă ca o alternativă la grădiniță.
Despre sosirea la New York cu un contract de modelling, ea scrie că limuzina trimisă de noii ei angajatori la aeroport „Dezvăluia eleganță. Am simțit imediat un sentiment de confort și ușurință.” Și în noaptea în care l-a întâlnit pe Donald la o petrecere din Clubul Kit Kat, ea a coborât dintr-o „limuzină neagră, elegantă”. Ea descrie și cele două limuzine pe care ea și Trump alături de Michelle și Barack Obama le-au condus în ziua inaugurării și include o fotografie cu ea în limuzina prezidențială, „The Beast”.
Emoția ei stârnită de marele oraș New York este, desigur, limitată, extinzându-se „de la buticurile șic de pe Madison Avenue până la străzile aglomerate din districtul financiar”.
Cum era de așteptat, ea zăbovește destul de mult asupra rochiei de mireasă și a ținutelor de inaugurare. „În rochia mea de haute couture, am dansat cu soțul meu pe melodia atemporală <My Way> a iconicului Frank Sinatra la Balul Libertății”. Uneori, Melania are instinctele native ale unui câine dintr-un magazin de pește, urmându-și nasul de la un parfum interesant la altul.
„Nu a fost un proces ușor”, scrie ea despre obținerea cetățeniei americane, refuzând să detalieze afirmația. Într-un capitol care descrie experiența ei cu privire la tentativa de asasinat din iulie, ea menționează că „a fost o sâmbătă relativ liniștită în Bedminster. Barron a făcut sport afară. Lucram la finalizarea proiectului meu”. Care proiect? Nu ne spune. În schimb, referirile la sex-appeal abundă: „Cred că este foarte sexy pentru o femeie să fie însărcinată, le-am spus cititorilor Vogue, eu cred că o femeie însărcinată este foarte atractivă”.
Ea indică originea campaniei „Be Best” în hărțuirea de pe internet care l-a vizat pe fiul ei Barron, o campanie „nu doar crudă, ci și invazivă”, în special un videoclip cu Barron pe care l-a postat Rosie O’Donnell (o Dana Budeanu a SUA, în varianță lesbi), în care l-a întrebat pe copil dacă este autist. „Nu este nimic rușinos în autism”, scrie Melania, „dar Barron nu este autist”. Este o relatare tristă. „Am simțit că îl atacă pe fiul meu pentru că nu-l plăcea pe soțul meu”, scrie ea despre Rosie O’Donnell. „Totul a început când Donald i-a întins o mână de ajutor unei tinere ajunsă Miss SUA, oferindu-i sprijinul de care avea nevoie fata disperată pentru a-și depăși dependența. Actul său de bunătate nu numai că i-a schimbat viața, dar i-a transmis și un mesaj puternic: cu compasiune și înțelegere, îi putem ajuta pe alții să se ridice din luptele lor”.
Ea încheie un capitol despre ceea ce ea descrie drept „mafia culturii anulate” cu un suspans de rău augur: „După cum urma să aflăm curând, cultura anulării în America se extinde cu mult dincolo de rețelele sociale și de sectorul corporativ”. Cu toate acestea, în loc să țină seama de această evoluție nenaturală, în relatarea ei despre raidul FBI la Mar-a-Lago, ea face un ocol rapid la subiectul ei mult disputat despre avort, care începe cu un citat dintr-un memoriu de conducere corporativă: „A-mi trăi viața cu un set de bază de principii îmi oferă o bază care duce la luarea deciziilor consecvente și raționale”. După aceea primim cele 12 paragrafe ale Melaniei despre avort, prima ei poziție publică cu privire la această problemă, după ani în care soțul ei s-a lăudat că a răsturnat Roe v. Wade (Roe v. Wade a fost o decizie istorică a Curții Supreme a Statelor Unite din 1973 care a stabilit dreptul constituțional la avort în SUA).
Melania trece ușor prin contradicții. „Deși Slovenia făcea parte din Iugoslavia comunistă, comunismul de acolo era diferit de cel al Uniunii Sovietice. Crescând, m-am simțit mai conectată cu vecinii noștri din Italia sau Austria decât cu alte țări comuniste din Europa de Est.” Apoi, ea adaugă: „Crescând sub un regim comunist, supravegherea omniprezentă a statului mi-a modelat experiența copilăriei”.
Ea țintește și pe sportivii trans înainte de a face declarația cuprinzătoare că „așa cum mulți dintre voi știți, susțin pe deplin comunitatea LGBTQIA+”. Chiar și insistența ei asupra „mizeriei” alegerilor din 2020 începe cu o afirmație ciudată: „În noiembrie, nu știam dacă Donald Trump va câștiga alegerile. În alegeri atât de aproape ca acestea este greu de spus”.
Are o înclinație a unui informator anonim pentru obiectele semi-oarbe, în special atunci când scrie despre cei care i-au greșit – iar în Melania, înfrângerea și eșecul sunt întotdeauna rodul unei conspirații nefaste sau a incompetenței altcuiva. Despre o competiție de modelling slovenă de la începutul anilor 1990, ea subliniază: „Nu puteam ignora feeling-ul asupra unei concurente care părea să aibă pilele potrivite”, scrie ea. „Instinctele mele erau corecte; celălalt model a câștigat primul loc”. Propriul succes în modelling îl atribuie „profesionalismului și punctualității”.
Referitor la dezbaterile din jurul discursului ei din 2016, care a avut asemănări izbitoare cu un discurs din 2008 al lui Michelle Obama, ea dă vina pe echipa de campanie, evidențiind lipsa de conștientizare a soțului ei: „De ce discursul nu a fost verificat?, l-am întrebat pe Donald. El și-a exprimat dezamăgirea și nu a putut să-mi ofere un răspuns… Revelația eșecului echipei de a-și face datoria m-a umplut de un sentiment profund de trădare”.
În timp ce scrie despre protestele Black Lives Matter, ea nu îl numește pe George Floyd, ci îl descrie drept „un locuitor negru din Minneapolis”. Reticența ei de a da nume se extinde la scăparea numelui celebrităților, de la participanții la nunta ei – Shaquille O’Neal, familia Clinton, Gayle King, Simon Cowell – până la liderii străini. Ea subliniază că încă schimbă scrisori cu Regele Charles. Amuzantă este o neînțelegere cu Papa. „Ce doriți să mâncăm? Potica?”, a întrebat-o Papa, dar Melania a auzit greșit. „Da, pizza, i-am răspuns, fără să-l aud pe deplin. Apoi mi-am dat seama că întreba despre potica, tradiționalul produs de patiserie slovenă. Oh, da, potica, i-am răspuns Papei”. Potica sau povitica/putizza este un desert tradițional sloven. În Slovenia, potica este atât de apreciată încât există chiar și un muzeu dedicat acestui desert în orașul Škofja Loka.
La o întâlnire cu Sara Netanyahu își amintește că aceasta i-a spus în timpul unei călătorii în Israel, „Mass media ne urăsc, dar oamenii ne iubesc”. La care Melania i-a răspuns: „Avem asta în comun”.
În volum există scăpări de emoție reală, dintre care majoritatea îi privesc pe copii, pe ai ei și pe alții. Melania scrie despre întâlnirea unui copil care aștepta un transplant de inimă în Grecia și despre aflarea succesului intervenției chirurgicale. Dar, în cea mai mare parte, în loc să ofere o interioritate luminoasă sau o privire asupra momentelor private, cum ar fi discuțiile în familie despre decizia lui Donald de a candida la o funcție, preferă în schimb tic-tac-uri interminabile ale evenimentelor publice, de parcă atunci când s-a apucat de scris ar fi cerut Chat GPT-ului indicații de scenă.
Povestind ziua în care Trump și-a anunțat candidatura prezidențială, ea îi explica fiului ei, Barron: „Mergem împreună la biroul tatălui, apoi el se va alătura familiei, în hol, și va aștepta ca împreună să coborâm pe scara rulantă la mezanin. Tata va ține un discurs oficial”. Pentru claritatea cititorului, ea continuă: „Deși nu am fost implicată în planificarea anunțului – acele detalii au fost gestionate de Donald, consilierii săi și copiii lui mai mari – ideea a fost simplă: eu și Donald coboram scara rulantă, Ivanka își prezenta tatăl, Donald ținea un scurt discurs și apoi pozam cu toții pentru fotografii pe scenă”. Și, în cazul în care cineva a rămas să se întrebe despre mijloacele prin care cuplul a ajuns de la un etaj al unei clădiri la altul: „Chiar înainte de 11:00, eu și Donald am coborât cu liftul până la mezanin, unde o mulțime entuziastă se adunase să ne întâmpine… Donald s-a apropiat de balustrada mezaninului și a privit peste mulțimea de dedesubt. Mi-a făcut semn cu mâna și mi-a întins două degete mari înainte de a mă ghida cu mâna stângă către scara rulantă. Am călcat [sic] în fața lui și am coborât…”.
Cititorii care speră la o privire intimă a relației dintre domnul și doamna Trump, din primele momente ale relației lor, vor fi dezamăgiți, nu există așa ceva. „Pe măsură ce l-am cunoscut mai bine, mi-am dat seama că publicul a văzut doar o parte din Donald Trump. În privat, s-a dezvăluit ca un domn, dând dovadă de tandrețe și fiind extrem de grijuliu. De exemplu, Donald până în ziua de azi îmi sună medicul personal pentru a-mi verifica starea de sănătate, pentru a se asigura că sunt bine și că au grijă perfectă de mine”.
Melania oferă o privire fără precedent asupra timpului ei ca primă doamnă care s-a născut în afara Statelor Unite – un rol pe care l-a îmbrățișat cu onoare și dăruire. Aduce cititorii în lumea ei și prezintă o relatare aprofundată a unei femei care a dus o viață remarcabilă în propriile ei termene și condiții.
Volumul a fost lansat pe piața editorială americană la 8 octombrie 2024 și propulsat de cititori pe locul 1 (a rămas acolo și acum) în clasamentul celor mai vândute cărți non-ficțiune realizat de New York Times.
George Alupoae, licențiat în arte
