”Anatomia fotbalului” de Donald Kirkendall și Adam Sayers, apărută la editura Lifestyle Publishing, ne arată de ce avem nevoie ca să alergăm mai repede, să rezistăm provocărilor create de adversari, să fim mai puternici în confruntările corp la corp, să sărim mai sus, să întîrziem oboseala și să prevenim accidentările.
Comentatorii sportivi îl numesc sportul-rege. Pelé – cu siguranță cel mai reprezentativ practicant al acestui sport – l-a numit „frumosul joc”. Frumusețea fotbalului începe cu talentul. Fotbalul frumos înseamnă să controlezi o minge imposibilă, așa cum a făcut Dennis Bergkamp la golul din minutul 89, la Cupa Mondială FIFA din 1998, sau Maxi Rodriguez, cînd a șutat un voleu din colțul careului de 16 metri, la Cupa Mondială din 2006. Frumusețea fotbalului mai poate fi văzută și într-un dribling solitar prin toată apărarea, așa cum a fost cursa de 1 contra 7 a lui Diego Maradona împotriva Angliei, în Cupa Mondială din 1986, sau în aproape toate meciurile în care joacă incomparabilul Leo Messi.
Apoi mai este și strălucirea tactică. Ce putem spune despre succesiunea de 25 de pase care a dus la golul reușit de Argentina împotriva Serbiei în Cupa Mondială din 2006? Cel de-al patrulea gol reușit de Brazilia împotriva Italiei în finala din 1970 a Cupei Mondiale este considerat și astăzi o etalare măiastră a jocului de echipă, a talentului și a vicleniei.
Obiectivul jocului de fotbal este același ca în orice alt sport de echipă: să marchezi cu cel puțin un punct mai mult decît adversarul pentru a cîștiga jocul. Această filozofie simplă este extraordinar de complicată. Ca să iasă învingătoare, o echipă trebuie să dea dovadă de calități fizice, tehnice, tactice și psihologice care să fie superioare celor ale adversarei sale. Cînd aceste elemente funcționează concertat, fotbalul devine într-adevăr un joc frumos; în schimb, cînd unul dintre aspecte nu se află în armonie cu restul, o echipă poate fi talentată și totuși să piardă jocul.
„Anatomia fotbalului este o carte importantă, scrisă de doi prestigioși experți din domeniul fotbalului. Donald Kirkendall și Adam Sayers ne furnizează informații de primă calitate într-o manieră directă și totodată inovatoare.” – Peter Krustrup, profesor de sport și științele sănătății la Universitatea din Odense, Danemarca, antrenor licențiat UEFA și preparator de fitness pentru echipa națională feminină a Danemarcei
În această nouă ediție, antrenorului de elită Adam Sayers i se alătură lui Donald Kirkendall – unul dintre cei mai apreciați experți din antrenamentul și prevenirea accidentărilor din fotbal – pentru a ne prezenta peste 85 de exerciții ce au drept scop creșterea forței atletice.
Ilustrațiile anatomice color te poartă în interiorul fiecărui exercițiu pentru a-ți arăta care mușchi sînt implicați și modul în care sînt legați fundamental de performanța în fotbal. Exercițiile pentru creșterea forței sunt aranjate în ordine anatomică: trunchi, spate și șolduri, umeri și gît, piept, brațe și picioare. Fiecare exercițiu conține descrieri clare, pas cu pas. Variațiile permit țintirea unor zone specifice sau modificarea exercițiului în funcție de vîrstă, experiență și obiectivele de antrenament. De asemenea, au fost incluse exerciții și sfaturi pentru minimizarea accidentărilor des întîlnite în fotbal: la cap, genunchi, șolduri, regiunea inghinală, mușchii coapsei și gambei, alături de exerciții preluate din programul de încălzire FIFA.
Dr. Donald Kirkendall și-a obținut doctoratul în fiziologia exercițiilor fizice la Universitatea Statului Ohio, după care a predat anatomia și fiziologia exercițiilor la Universitatea din Wisconsin – La Crosse și Universitatea Statului Illinois. Kirkendall este membru al Comitetului Medical Consultativ al U.S. Soccer Federation și, între 2004 și 2015, a fost membru al Centrului de Cercetare și Evaluare Medicală al FIFA.
Dr. Adam Sayers face parte din corpul profesoral al Universității Statului Tennessee (de Est) (ETSU). Între 2011 și 2019 a fost antrenorul principal al echipei feminine de fotbal a acestei universități. În 2018, a devenit antrenorul cu cele mai multe victorii (80) la activ din întreaga istorie a ETSU.
Crima Contelui Neville
Celebra autoare franceză Amélie Nothomb ne oferă un nou roman surprinzător, cu ecouri din tragedia greacă. Crima contelui Neville, volum publicat în seria de autor de la editura Trei, spune povestea unei tinere aristocrate ușor labile psihic, care încearcă să se lase omorîtă de tatăl său, pentru a-l ajuta pe acesta să împlinească profeția unei clarvăzătoare.
Contele belgian Henri Neville plănuiește organizarea unei „mari sărbători” cînd întîlnește o ghicitoare care îi prevestește că în timpul petrecerii își va omorî unul dintre invitați. Neville nu acordă de obicei atenție presupușilor clarvăzători, dar această profeție ajunge să-l obsedeze.
Convins că evenimentul va avea loc, contele încearcă să aleagă victima, pe listă fiind trecuți 24 de „indivizi disprețuitori”, pe care nu s-ar simți prea vinovat dacă i-ar ucide. Există totuși o problemă. Noblesse oblige, iar contele Neville ia foarte în serios noblețea și simțul datoriei față de familia și reputația lui. Ar fi dezonorant să ucizi un oaspete, și în timp ce Neville ar putea accepta pedeapsa cu închisoarea, nu ar putea accepta ca familia lui să devină persona non grata. O ucidere spontană ar fi în regulă, dar dacă ar fi planificată… nu, ar fi o rușine în această societate politicoasă și ar lăsa familia lui proscrisă. Dar este surprins de fiica sa cea mică, în vîrstă de 16 ani, care se oferă ca miel de sacrificiu, insistînd ca tatăl să o omoare. Desigur, Neville consideră propunerea absurdă. Dar, în cele din urmă, ajunge să creadă că nu există nicio altă cale de a devia cursul profeției.
Dorința de a muri a fetei se înscrie oarecum în tipologia eroinelor lui Nothomb, care se zbat adesea într-o mizerie emoțională similară, iar apropierea de o cale reală de ieșire poate deveni liniștitoare.
Așa cum ne-a obișnuit, scriitoarea franceză ia foarte în serios ridicolul și îl strecoară cu abilitate în întregul roman; nu doar premisa de bază e ridicolă, ci toate lucrurile și evenimentele din jurul contelui și familiei sale. Dar Nothomb reușește din nou să ne ofere o codă potrivită și un final perfect pentru toate acestea.
„Crima contelui Neville este, mai presus de toate, un omagiu adus literaturii ca artă a ospitalității. A scrie înseamnă, aici, a transforma un fapt obișnuit într-o feerie extravagantă”. – Le Monde
„Dincolo de o anume eleganță blazată, privirea autoarei rămîne vie și judecata necruțătoare. O lectură care îți oferă genul de plăcere amestecată cu înfiorare”. – La Presse
Amélie Nothomb (pe numele ei adevărat Fabienne Claire Nothomb) s-a născut în 1966, în orașul belgian Etterbeek, într-o familie de diplomați. A locuit pe rînd în Japonia, China, Statele Unite, Bangladesh, Burma și Laos. A debutat în 1992 cu romanul Igiena asasinului și a cîștigat numeroase distincții, printre care Marele Premiu pentru Roman al Academiei Franceze, de două ori Premiul Alain-Fournier şi Marele Premiu Jean Giono pentru întreaga operă. Cărțile ei au fost traduse în peste 25 de limbi şi s-au vîndut în milioane de exemplare în întreaga lume.
Editura Trei
