Pe culmile politicii
Atunci cînd se referă la evenimentele cotidiene din balta politicii dîmbovițene unii folosesc termenii de eșichier, alții preferă comparația cu scena, dar, pe zi ce trece, ni se confirmă faptul că nu avem de-a face cu nimic din ce ar putea fi alăturat eleganței și intensității mentale a nobilului joc de șah sau cu talentul actoricesc desfășurat sub luminile rampei. Avem de-a face, în schimb, cu un maidan politic, lipsit de onoare și morală, cu reguli schimbate brutal în timpul jocului, funcție de interesele de moment, de către cei care sînt de ani și ani de zile, simultan, și arbitri, și jucători, căpitani de echipă și numărători ai punctelor. În vremea comunismului am făcut cunoștință cu tot felul de culmi. Partidul unic dorea să ne facă să accedem, declarativ, pe noi culmi de progres și civilizație, Emil Cioran, în exil, hălăduia pe culmile disperării, iar noi, cei de sub nivelul mării, aveam o serie de bancuri despre culmi, de care mi-am reamintit în ultima săptămînă.
CULMEA NESIMȚIRII e prima care mi-a venit în minte, care, pe atunci, era să îi scrii cuiva „La mulți ani !” pe colivă. Eternul și fascinantul PSD a reușit rafinarea acestei culmi, folosind coliva creștinească a ateului Ion Iliescu pentru a-și manifesta indignarea față de lipsa de morală a reziștilor din USR, care au îndrăznit să îi pîngărească memoria sfîntă și curată ca zăpada munților. Sorin Grindeanu, precum o ducesă ofuscată, coborîtă din luxul jeturilor private plătite de Nordis în mijlocul desculților, urmînd calea deschisă de către nebacalaureatul Ciolacu, cu același aer comunicațional, verbal și mimico-gestual prin care dorește să ne arate că totul îi pute, a înfierat încruntat derapajul și a convocat sfatul divanului boieresc. Nici mai mult, nici mai puțin, cîinii măcelăriei bugetare au anunțat ritos că vor decide dacă vor părăsi emfatic și vexați guvernarea, analizînd în detaliu lipsa moralei creștine a partenerilor de coaliție. Să știți că toată această situație de criză, comparabilă cu aceea a rachetelor nucleare de pe timpul Războiului Rece, mi-a tulburat grav somnul pînă cînd am răsuflat ușurat cînd revolta potăilor măcelăriei s-a terminat cu al șaptelea ultim avertisment adresat măcelarului Bolojan. În plus, useriștii necredincioși au fost penalizați, dialogul pentru împărțirea prefecturilor și agențiilor fiind amînat ”sine die”. Să se învețe minte! Cine și-ar fi putut închipui un asemenea deznodămînt epic, demn de Agatha Christie sau mai bine (să nu fiu acuzat de globalism) de Rodica Ojog Brașoveanu? Pentru modul deloc cabotin în care au asamblat, ca pe o mobilă de IKEA, această scenetă cu iz de telenovelă turcească, premiul le vine sub forma unei urări combinate, cu origini levantine și influențe contemporane suedeze.
CULMEA IPOCRIZIEI vine ca o completare firească a nesimțirii perene a celor care ne-au condus direct și indirect pîna acum. Acum 40 de ani această culme era să împingi o bătrînă pe scări și să o întrebi de ce fuge, dar politica modernă a surclasat repertoriul umorului predecembrist.
Prin vocea aceluiași interimar Grindeanu, cu setări noi, de campanie electorală internă, partidul care habar nu are de ce sîntem nevoiți să adoptăm aceste măsuri de austeritate anunță că: „PSD condiţionează participarea la şedinţele coaliţiei de următoarele lucruri: adoptarea unui pachet pentru eliminarea privilegiilor, reducerea indemnizaţiilor pentru directori şi consilii de administraţie, reducerea numărului de membri din consiliile de administrație, dar şi alte măsuri (…) În momentul în care aceste lucruri vor fi adoptate, PSD va reveni la şedinţele coaliţiei”.
Avînd în vedere faptul că domnul interimar nu a participat la funeraliile plînsului și regretatului patriarh fondator al PSD, derobat de funcția de președinte onorific în 2014 chiar prin votul său, și cum acesta era ministru al Transporturilor acum cîteva luni, cînd s-au mărit substanțial indemnizațiile deja umflate și nemeritate ale membrilor din CA ale unor regii din subordine, precum CFR sau CNAB, înzecim din inimă urarea turcească anterioară și plusăm cu o panaramă!
CULMEA PROSTIEI guvernamentale în această săptămînă a fost bulibășeala generală legată de posibila retragere a sumelor din Pilonul II de pensii. În mod normal un guvern ar trebui să aibă specialiști in comunicare ce pot să prevadă impactul social al măsurilor legiferate. Într-un climat politic în care extremismul capitalizează masiv nemulțumirile legate de măsurile de austeritate adresate deocamdată doar populației, oferirea pe tavă de muniție comunicațională pe un subiect suculent demonstrează că membrii echipei guvernamentale care ar fi trebuit să ia în calcul acest aspect ori au fost angajați pe pile, amantlîcuri și cumetrii, ori au creiere de bibilică. Cel mai probabil ambele variante sînt corecte. Banii din acest fond sînt economisiți pentru un supliment la pensie, extins pe o perioadă de timp destul de scurtă, care putea fi încasat într-o singură tranșă. Acești bani deja sînt în posesia statului și rambursarea lor masivă, rapidă, nu era în program și nici nu era solicitată de către beneficiari decît gradual, odată cu atingerea vîrstei de pensionare, ce e destul de departe. Chiar dacă proiectul a fost amînat, ideea populației a fost că Guvernul Bolojan a dorit să îi buzunărească, iar aceasta mică victorie nu face decît să toarne gaz pe focul refuzului violent al măsurilor de austeritate viitoare. Culmea prostiei, odată, se referea la aprinsul unui chibrit ca să verifici dacă e stins becul, dar, din nou, a primit un upgrade. Prin aceasta încercare de a reglementa o situație ambiguă, Guvernul Bolojan a aprins chibritul ca să vadă dacă mai era benzină în rezervor. Era…
CULMEA CUMĂTRIEI, o premieră fără echivalent pre-decembrist, este să ai nașul ministrul Energiei, iar șeful de partid să îți întoarcă numirea în Consiliul de Administrație al Hidroelectrica. Al naibii, s-a întors lumea cu fundul în sus, degeaba i-a mai pupat finul mîna la nuntă, dacă gura lui pesedistă a rămas tot flămîndă. Oare o să mai cînte vreodată bietul om „Nașule, Măria ta…” din toată inima sau va fredona trist și încet cu gîndul la ditamai sinecura pierdută ?
CULMEA MATEMATICII ne-a fost oferită (cum altfel ?) de către primul matematician al țării, care a mers la Festivalul Lupilor, crezînd că împacă varza politică autohtonă ajutînd capra vecinilor aflați într-o acerbă bătălie cu hienele putiniste. Chiar dacă nu zboară cu jeturi private ca putina de brînză sibiană ce-a viețuit fizic la Cotroceni în ultimul deceniu, dar a fost de folos României mai puțin decît un bursuc comatos aflat în moarte cerebrală, Nicușorul național a fost admonestat pe motiv că stă pe pătură și nu se cade, și pentru că și-a permis să plece în concediu cînd țara arde. Dobermanul național Popescu, ce poreclește tot ce prinde, ca un bully de școală primară consideră necuviincioase zilele de concediu prezidențial. Eu unul văd țara arzînd de nerăbdare să plece în vacanță, dramoleta PSD cu ieșirea de la guvernare fiind o punere în scenă care ar smulge aplauze doar portarului și femeii de serviciu de la un cămin cultural. Președintele nu e nici pompierul, nici doica unui Guvern care trebuie să iasă din pamperși fără să întindă mînuțele către mama și să livreze reformele promise.
În tot acest vacarm peste care plutește spectrul retrogradării ratingului de țară la junk, adică gunoi, AUR, tomberonul politicii românești, în jurul căruia se adună noaptea la foc conspiraționiștii, putiniștii, susținătorii Ro-exitului și alte dihănii decerebrate, și-a anunțat dispoziția de a participa la guvernare alături de PSD. Ce partid responsabil, moral, necorupt și iubitor de popor ar putea refuza o asemenea ofertă?
Asta chiar ar fi culmea!
Radu Ciornei
Doctor în Microbiologie, Imunologie și Genetică Moleculară, cu studii făcute în România și în Statele Unite ale Americii. Fost deputat USR de Suceava în mandatul 2020-2024.
