Idiocrația
Idiocrația nu este doar titlul unei comedii distopice, apărute în 2006, ce și-a cîștigat de atunci statutul de „cult classic” printre cinefili, ci este însăși definiția cea mai potrivită a sistemului actual de guvernare și promovare în România anului 2025. Opusă meritocrației, care are drept principii de bază studiile bine făcute, competența și experiența profesională, idiocrația are ca pilon central facilitarea accesului unor indivizi necorespunzători din punct de vedere educațional, profesional și moral la funcții și privilegii finanțate din bugetul de stat. Idiocrația este strîns legată de banul public, pentru că, în mediul privat de afaceri, promovarea nemeritocratică duce, inevitabil, la dispariția firmei respective. Indivizii care guvernează acest sistem au aceleași caracteristici cu cei de pe treptele inferioare ale ierarhiei. Sînt venali, lipsiți de orice scrupule și principii în drumul lor către țintă, dar descurcăreți, înzestrați, totuși, cu acea doză de inteligență nativă, care le permite să urce rapid în societate și să acumuleze prin corupție, servilism față de puternicii zilei și eludarea legilor averi importante. Odată trecută faza de acumulare și accedere în funcții urmează îndumnezeirea liderilor, ce se manifestă prin modelarea societății după chipul și asemănarea lor. Locotenenții lor sînt aleși deliberat dintre cei care, pe lîngă lipsa obligatorie a fibrei morale și a educației solide, trebuie să prezinte calitatea supremă – loialitatea necondiționată, fără întrebări, fără dileme morale, gată să execute obedienți orice comandă a zeilor.
Exemplul cel mai grăitor este dat de Gigi Becali care impune tuturor celor aflați pe statul său de plată achiesarea la mantra „Faci Ce Spune Becali!”. Liderul are întotdeauna dreptate, el nu emite păreri, ci axiome universal valabile în orice domeniu și se pricepe la orice, de la cîntări bisericești la rezistența materialelor, bucătărie japoneză sau portanța rachetelor balistice intercontinentale și nu poate fi, sub nici o formă, contrazis. Se creează astfel un lanț al incompetenței bine pus la punct cu verigi bine sudate, interdependente, cu acces la funcții prestigioase și venituri imense. Într-o societate meritocratică acești indivizi ar ocupa poziții care le-ar permite un trai mult mai modest și, de aceea, odată ajunși la poziția socială și la nivelul de cîștig dat de filiera idiocratică ei devin cerberii sistemului, nedîndu-se în lături de la orice minciuni, ticăloșii sau chiar fapte penale violente. Ieșirea lor abruptă din această matrice ar însemna întoarcerea la poziția lor corectă în societate, unde veniturile obținute pe bază de competențe nu le-ar permite nici măcar să își achite benzina bolizilor și utilitățile vilelor, nemaivorbind despre nivelul de trai pe care îl asigură ostentativ familiei și protejaților lor. De aceea, de frica eventualității asumate a unei vacanțe în penitenciar, ei tind să acumuleze cît mai mult posibil, să distribuie și să își dosească averile pentru a putea supraviețui unei apocalipse penale.
Exemplul marelui Iacobov, al lui Marian Iancu și a multor alți capi ai caracatiței, care, după ieșirea de la pușcărie, trăiesc o viață modestă arată că mai există uneori și o justiție imanentă, dar îmi apar apoi în minte cazurile Năstase și Dragnea, care și-au dosit bine prada, iar apoi s-au transformat în bătrîni înțelepți ai neamului ce cuvîntează rar și răspicat, pomenind voalat de sistemul care i-a învins, fără pic de remușcare față de jaful cumplit pe care l-au orchestrat și patronat.
Dincolo de aspectele morale și penale, idiocrația are efecte devastatoare asupra formării și stabilizării sistemului de valori al tinerilor. Prezența, semnalată la tot pasul de către presă sau opinia publică, a beneficiarilor idiocrației, impunitatea lor aproape absolută asigurată de o justiție lentă, rîncedă, lîncedă, tălîmbă și cel mai probabil coruptă, distruge ideea seculară ce îndemna tinerii către studiu, exprimată de vechea sintagma „ai carte ai parte”.
Zeii idiocrației, demonstrează clar, zilnic, prin opulența lor ostentativă, mîrlănească, prin disprețul față de întrebările legitime ale presei sau ale publicului că diplomele sînt doar niște hîrtiuțe, așa cum zicea odată un politician local lovit la senectute de frenezia completării studiilor. Contează școala aia adevărată, „școala veții”. Analizați, vă rog, modul în care liderii îndumnezeiți răspund presei. Nu doar cuvintele, dar mai ales mimica, gestica, limbajul corporal exhibat de Ciolacu, Grindeanu și, mai nou, de acest nimeni în drum apărut din spumă mărilor interioare ale miraculosului județ Buzău, Cîciu, care, crede el, a urcat destul pe scara idiocrației încît să răspundă cu arțag, ne arată comportamente vexate, zeflemitoare, de șefi de sală care se rățoiesc la clienții care au ceva de comentat. Înclinarea capului și tonul domnului OUG 13, care s-a închis în Palatul Victoria cu Victor Ponta și trei lăzi de vin, de a trebuit ca PSD-ul să facă o premieră absolută – moțiune de cenzură pentru debarcarea propriului premier -, ne arată disprețul maxim al celor ce coboară din Empireu pentru corvoada întîlnirilor cu gloata imundă.
Într-o lume în care idolii tinerilor debusolați sînt frații Tate și Dani Mocanu, aceste comportamente grotești par a fi, în ochii unora, o pecete a puterii absolute exhibată genial de către modelele de succes politic dîmbovițean. De ce să mai iei Bac-ul cînd poți ajunge prim ministru și fără patalama, poți să te plimbi la curse de Formula 1 cu jeturi private Nordis și să ai țiitoare ce a fost colegă de facultate cu copii tăi sau poți ajunge la cîteva voturi de Palatul Cotroceni încăierîndu-te cu jandarmii și debitînd inepții sinistre pe TikTok? La ce bun ?
Pe tot parcursul acestor interminabile luni electorale am tot auzit despre sistemul ocult care face și drege, o societate nevăzută, dar omniprezentă, compusă din oameni fără chip și nume, membri ai serviciilor secrete și ai organizațiilor care conduc lumea, care, ca niște păpușari abili, ne manipulează gîndurile și faptele. Sistemul este, de fapt, ascuns perfect în văzul lumii, în această plasă de idiocrație țesută strîns și metodic în jurul tuturor instituțiilor statului, începînd de la cea mai mică primărie comunală și ducînd pînă la sus, la Guvern, în care se leagănă nonșalant toate rudele, amantele, clienții și asociații îndumnezeiților politic. Imobilizat în această plasă de păianjen veninos, bugetul este spoliat, iar cei care nu vor să renunțe la principiile moralei și meritocrației sînt forțați să plece din țară sau să devină parte a camarilei. Formarea guvernului, dublată de numirile controversate la Curtea de Conturi și la CCR a unor piloni ai idiocrației mi-au confirmat faptul că aceste alegeri nu au fost niciodată o bătălie între suveraniști și globaliști, putiniști și proeuropeni, ci doar o manevră abilă a idiocraților prin care să-și păstreze dominația. Pentru ei reforma înseamnă moarte. Lipsa sinecurilor centrale și din teritoriu, și tăierile de beneficii ar însemna ruină totală a unui sistem extrem de bine ticluit, betonat cu legi, apărat de instituții aservite, pentru că idiocratul nu face voluntariat precum reziștii amărîți din piețe. Nevasta, amanta, copiii plecați la studii pe bani grei, pisica de rasă și buldogul englezesc nu se întrețin cu mulțumire sufletească, ci cu teancuri de cash.
Cireașa de pe tortul comunicațional al ultimelor zile a constituit-o mirarea sinceră a domnului Grindeanu, care, cu ochi mari de copil care vede pentru prima dată lumea, a constatat că unii membrii din consiliile de administrație au salarii mai mari decît al președintelui, iar așa ceva este de neacceptat! Păcat că a trecut vremea Oscarurilor, dar putem să vă chemăm aici, la Teatrul Matei Vișniec, vă dăm și o diplomă pentru cel mai bun actor principal de operetă într-un rol secundar, ieșim pe esplanadă la o felie de cozonac, tăiem o panglică deasupra unui studiu de fezabilitate, găsim noi ceva să vă demonstrăm proverbiala ospitalitate bucovineană.
Respect maxim, domnule Grindeanu, și, la final, o să vă adresăm din inimă o urare cu rezonanțe turcești!
Aștept detalierea măsurilor de austeritate colectivă, cura de slăbire mult trîmbițată a aparatului bugetar și a cheltuielilor frivole. Însă, din păcate, aparatul acesta bugetar nu e o ființă vie căreia să îi faci o gastrectomie parțială care să îl facă normoponderal peste noapte și tare mi-e teamă că, în frenezia lor reformatoare, unii guvernanți prea exuberanți nu știu că garoul e bun pentru oprirea unei sîngerări, dar se poate aplica doar la membre, nu și la gît!
Radu Ciornei,
Doctor în Microbiologie, Imunologie și Genetică Moleculară, cu studii făcute în România și în Statele Unite ale Americii. Fost deputat USR de Suceava în mandatul 2020-2024.
