Ofensiva grobienilor
În zilele de început ale democrației postdecembriste mi-am închipuit, cu naivitate adolescentină, că o societate normală trimite în funcțiile alese oameni care au cea mai mare capacitate de a gestiona treburile publice, pentru binele comun al societății. Aveam acea idee că un popor sănătos alege să fie condus de către aceia care au demonstrat profesional că sunt o elită, că sunt performeri de top în domeniile lor de activitate și pot regla legislativ mecanismele ce trebuiesc îmbunătățite. Am fost și sunt în continuare convins că, în lipsa acelor familii de politicieni prin tradiție, care au existat în România, dar au fost exterminate nemilos de către comuniști, o carieră impecabilă este un ”sine qua non” pentru a gestiona bunul mers al urbei sau al statului. Anii ce au urmat întoarcerii mele în România, intrarea în politică din convingerea că există o șansă reală de schimbare, culminând cu alegerea în Parlament, mi-au demonstrat că materialul uman al politicienilor români e, pe an ce trece, de o calitate din ce în ce mai îndoielnică. Apariția partidelor extremiste, ce primesc un vot de răzbunare împotriva clasei politice actuale, alcătuite majoritar din indivizi de o factură extrem de joasă, care flutură lozinci, dar care nu au capacitatea de a contura soluții reale pentru problemele țării, dublată de cleptocrația din formațiunile consacrate unde domină cumetria, nepotismul, neam-prostia și țucălareala au făcut ca aleșii poporului să se situeze pe aceeași curbă a lui Gauss, pe care putem poziționa întreaga populație. În locul oamenilor echilibrați, înzestrați mental cu bagajul obligatoriu al unui om ce veghează la binele general, în funcțiile de demnitate locală sau națională au ajuns cărători de genți, lipitori de afișe, amante, rude semianalfabete și oameni condamnați penal sau trimiși în judecată. Credeam că participarea mea în legislativul țării se va desfășura într-o atmosferă solemnă, între oameni dedicați, capabili și inteligenți, dar, privind retroactiv, văd că primisem un bilet în rândul întâi la circ!
Aveam să constat că grobianismul din societate, manifestat pe larg, de cele mai multe ori sub protecția anonimatului, era prezent și în sala de ședințe a Parlamentului. Primul contact cu grosolănia l-am luat atunci când unii dintre colegii mei de partid ajungeau la tribună, iar din spatele sălii discursurile lor erau întrerupte de niște zbierete guturale. La început am crezut că i se făcuse rău cuiva și cerea ajutorul. De fapt, exact ca la școlile din cartierele rău famate, unde repetenții din ultima bancă își arătau șmecheria scoțând sunete nearticulate când profesorul era întors cu fața către tablă, câțiva deputați bruiau discursurile unor oameni articulați prin imprecații ininteligibile. Iulian Bulai, Stelian Ion și Claudiu Năsui erau întrerupți de acești neanderthalieni cu strigate precum: ”Fecioara Maria! Motorola! Garsoniera!”. Aceste cuvinte cheie se refereau, în mintea lor de reptile suite la balcon, la niște puncte vulnerabile ale colegilor mei. Se mai auzeau și niște chirăieli asemănătoare cu strigăturile de pahar dulce la nuntă, așa că m-am așezat și eu ceva mai în spate să pot studia din punct de vedere zoologic fenomenul. Grupul behăitorilor era format dintr-un mascul solid, care era singurul care se ridica pe membrele inferioare, și dintr-o poziție asemănătoare suricatelor sau a marmotelor de munte emitea imprecațiile cele mai sonore. Am aflat ulterior că era un talentat luptător de K1, pus pe liste de un onorabil partid, cu gândul de a-i folosi capacitatea mentală întru conceperea și completarea legislației actuale. Nu știu dacă a fost o numire lucrativă. Cred că introducerea în lege a sintagmei ”Pumnii mei minte nu are” a căzut la comisie… Mai erau acolo vreo doi domni, din același partid, și două doamne cu multe mandate în Parlament, care s-au dovedit a fi sursa chirăielilor de însoțire a zgomotelor emise de masculul alfa. Unul dintre membrii ansamblului artistic ad-hoc s-a făcut remarcat prin faptul că fără a avea vreun venit în declarația de avere întreținea o casă de vacanță în America de Sud. Ambele personaje citate trăiseră cu aer înainte ca partidul să îi scoată, la propriu, din foame, iar acum își strigau bucuria din fotoliile de parlamentar.
Circul zilnic întreținut de stimabilii mei colegi a fost ca un meci de Divizia B față de Liga Campionilor când, la primul plen reunit, a apărut, în toată splendoarea, regina balului, Diana Iovanovici Șoșoacă. Nu exagerez când spun că din ultima bancă reușea să acopere vorbitorii de la microfon, iar când se prăvălea urlând din fotoliu către microfon se cutremura sala! Momentele sale când a întrerupt ședința cu tălăngi și vuvuzele au culminat cu confruntarea epică dintre ea și alt comic vestit al Parlamentului – George Simion. În focul disputei, la care asistam și eu de la câțiva metri, George Simion a spus: ”Te agresez sexual, scroafo!”. Dincolo de trivialitatea crasă a situației nu am putut să nu pufnesc în râs, închipuindu-mi o agresiune de acest gen a unui iepure asupra unei ursoaice…
Dacă până acum grotescul situațiilor ar fi putut avea o ușoară tentă umoristică, episoadele în care George Simion l-a strâns de gât la tribună pe ministrul Virgil Popescu, iar deputații Florin Roman și Dan Vîlceanu au încercat să recreeze episodul mușcatului de ureche din meciul Tyson – Hollyfied sînt inimaginabile pentru o asemenea instituție. Însă, precum spune o vorbă veche, când aduci clovni la palat acesta se transformă în circ.
Dacă vă întrebați cum de plenul Parlamentului este efectiv stână fără câini am să vă spun că, teoretic, există chestorii care sunt aleși din rândul parlamentarilor și au misiunea de a păstra ordinea ședințelor, dar în afară de rugăminți și apeluri la decență nu au făcut mai mult, motivând că un circ creat la o eventuală scoatere din sală a Dianei Șoșoacă, de exemplu, i-ar crea o imagine de martir persecutat de sistem. Exasperat fiind de aceste perturbări, înainte de a afla cine e plăvanul solid care dirija zbieretele, m-am îndreptat către ei și, de la câțiva metri, i-am rugat să respecte ședința și să plece pe stadion dacă au chef de urlat din tribune. Plăvanul solid m-a măsurat cu o privire disprețuitoare și mi-a spus șmecherește: ”Slăbește, bă, că e bine la sănătate!”. Grupul de pitecantropi a chirăit admirativ. Mi-a zis-o !
Am tăcut încurcat, parcă, preț de câteva secunde, iar când colegii lui îl priveau admirativ pentru victoria repurtată, i-am replicat: ”Eu unul de slăbit poate am să reușesc, dar ție IQ-ul nu îți mai crește în veci și pururi !”, declanșând un hohot de râs homeric din partea colegilor mei de partid.
Și uite așa, după ce am aflat că omul e fost luptător de K1, timp de patru ani am folosit doar lifturile cu liftieră și m-am uitat mai des în jur…
Radu Ciornei
Doctor în Microbiologie, Imunologie și Genetică Moleculară, cu studii făcute în România și în Statele Unite ale Americii. Fost deputat USR de Suceava în mandatul 2020-2024.
