Termia nu-i filosofie

Conferenţiarul de filosofie, poetul şi absolventul de Teologie, Ştefan Alexandru Băişanu, a cărui ocupaţie actuală este cea de deputat ALDE, crede că se pricepe şi la termoficare. Însă, nu-i aşa

Termia nu-i filosofie

Are dreptate preşedintele ALDE Suceava, deputatul Ştefan Alexandru Băişanu, cînd spune că s-au băgat milioane de euro de-a lungul timpului în repararea reţelelor de termoficare şi în subvenţia agentului termic, în loc să se facă altceva cu banii municipiului Suceava. Are dreptate şi cînd atrage atenţia că preţul de producere şi transport a agentului termic care va ajunge în curînd la aproximativ 400 de lei este ridicat şi că va fi şi mai greu pentru Primăria Suceava, care prin vocea primarului PNL, Ion Lungu, s-a angajat să plătească majorarea de tarif, crescînd astfel valoarea subvenţiei.

Dacă proiectul de creştere a tarifului va fi aprobat de Consiliul Local, atunci sucevenii care primesc agentul termic în sistem centralizat de la „Bioenergy” şi „Thermonet” vor plăti tot 240 de lei, iar restul va fi achitat de către municipalitate. Mai departe, însă, domnul Băişanu, cel care în campania electorală pentru funcţia de primar din 2016 milita pentru montarea de centrale termice de apartament şi pentru renunţarea la sistemul centralizat, nu are dreptate.

Conferenţiarul de filosofie, poetul şi absolventul de Teologie Ştefan Alexandru Băişanu a spus aşa: „Viața mi-a dat dreptate și vedem acum că acest sistem este păgubos, iar costurile sînt mari atît pentru cei care sînt beneficiari ai serviciului, dar și pentru bugetul local. În loc să aruncăm milioane de euro anual în pămînt la propriu, pentru că de la bugetul local se plătesc pierderile din rețea, mai bine am oferi o ultimă subvenție generală cu care fiecare să-și poată monta propriul sistem de încălzire, iar cei care au deja centrale proprii să obțină compensații”.

În pagina 3 o să explicăm pe înţelesul domnului filosof, poet şi teolog Băişanu că soluţia sa este proastă şi că alta e rezolvarea.

Săptămîna trecută, invitat la Radio Top, directorul „Bioenergy” Suceava, Vasile Ilie, un inginer cu o vastă experienţă în domeniul energetic, a fost întrebat dacă pentru Suceava, unde jumătate de populaţie depinde de sistemul public de termoficare, reprezintă o soluţie montarea de centrale de apartament şi în cît timp s-ar putea realiza un asemenea proiect.

Iată răspunsurile domnului Ilie, curăţate aici de intervenţiile moderatorului: „Este foarte dificil pentru populația municipiului Suceava să treacă dintr-o dată pe gaz sau pe energie electrică. Rețelele nu sînt proiectate să facă față pentru încălzirea unui apartament dintr-un bloc o iarnă întreagă pe gaz sau energie electrică. Trebuie de la un capăt la altul rețele de medie presiune, stații de reglaj și reducere gaz. Un an proiectare. Un an să schimbe fizic rețelele, simultan, cu multe societăți. Apoi să se pună centralele. Fizic este imposibil să se treacă de la sistemul centralizat la cel individual într-un timp așa de scurt. Un factor important este poluarea”.

Deci, cu centrale termice de apartament în tot oraşul, Suceava ar deveni o localitate extrem de poluată şi ar fi nevoie de cîţiva ani pentru a se putea face trecerea de la sistemul public la centrale de apartament.

A, Vasile Ilie este implicat în poveste şi opinia acestuia nu-i valabilă? Bine, atunci venim cu opiniile unui expert în domeniu care nu este şeful producătorului de energie termică din Suceava. Expertul a declarat pentru Jupânu’ că soluţia pe care o plimbă domnul Băişanu de ani de zile nu este bună „din punct de vedere tehnic şi ecologic”. Expertul ne-a spus că ar fi o mare poluare şi că reţelele trebuie aduse „la capacitatea care să permită transportul de gaz la debit normal”, iar pentru asta este nevoie de multe săpături, pentru că trebuie conductele schimbate. Iar lucrările, se înţelege, ar dura ani de zile şi ar fi costisitoare.

Înainte de a ne lua rămas bun de la filosoful, poetul şi teologul Ştefan Alexandru Băişanu îi mai transmitem acestuia că expertul ne-a declarat că soluţia corectă pentru Suceava, în cazul în care sistemul public crapă, o reprezintă centralele de cogenerare „de cvartal, de zonă”. Alte investiţii care au nevoie şi de bani, şi de timp.

Sorin AVRAM