Cum ieşi din Suceava spre Moara, pe mîna dreapta, cocoţată pe unul din dealurile comunei Şcheia, stă, semeţ, în bătaia Soarelui, a Lunii, a vîntului, a ploii şi a fulgilor de zăpadă cocheta biserică de lemn „Sfînta Ecaterina”, la care slujeşte preotul asistent universitar doctor Răzvan Constantin Cîmpulungeanu. Preotul s-a născut pe 5 octombrie 1986 la Vatra Dornei, mama sa, Emilia, fiind lucrător comercial, iar tatăl, Constantin, miner la Crucea. A luat loc în băncile şcolii primare şi ale celei gimnaziale de la Crucea, pentru ca peste ani să ajungă să termine Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi şi să-şi ia doctoratul în Teologie la Universitatea „Ovidius” din Constanţa. Preotul Cîmpulungeanu are un CV impresionant, fiind autorul mai multor articole şi studii.
Jupânu’: În copilărie băteaţi mingea sau cîntaţi în corul bisericii?
Răzvan Cîmpulungeanu: Am avut o copilărie unică, în care am reuşit să îmbin viaţa dintr-o restrînsă comunitate de munte, petrecută sub dragostea părinţilor şi bunicilor mei, cu primele raze sfinte ale vieţii extraordinare oferite de Slujba Duminicii aşteptată cîte o săptamînă. Am cîntat şi în corul bisericii, bucurîndu-mă de tot ce mi-a oferit vîrsta în materie de joc al copilăriei.
Vă e dor mai mult de anii copilăriei, de cei ai adolescenţei sau de cei ai tinereţii?
Cred că fiecare dintre noi este pătruns de sentimente greu exprimabile atunci cînd vine vorba de dor, mai ales de dorul anilor în care eram înconjurat necondiţionat de dragoste şi lumină, pentru ca mai apoi să pot şi eu înconjura cu dragoste şi lumină pe semenii mei. De fiecare dată înlocuiesc acest dor cu dorul Prezentului continuu pe care mi-l oferă Sfînta Liturghie, ca slujitor al Sfîntului Altar.
Cînd aţi hotărît că vreţi să îmbrăcaţi haina preoţească şi cine v-a încurajat să faceţi asta?
Retrăiesc de fiecare dată cînd aduc în discuţie începutul drumului pe care mă aflu clipele pline de bucurie şi mulțumire ale gimnaziului, în care gîndul de a începe acest drum a fost susţinut de părinţii şi bunicii mei, dar şi de către un om foarte drag mie, mutat în rîndul celor drepţi, şi anume dascălul sau cîntăreţul de la strana Bisericii din sat, vrednicul de pomenire Ion Rotundu, omul care cu multă răbdare şi dragoste mi-a oferit priceperea şi liniştea lui, în aşa fel încît atunci cînd am ajuns pe băncile Seminarului Teologic ştiam aproape toată rînduiala liturgică de la strană.
Cum se descurcă un elev care-şi doreşte să ajungă preot cu regulile stricte pe care trebuie să le respecte?
Regulile pe care trebuie să le respecte un elev care-şi doreşte să Slujească Lui Dumnezeu sînt regulile care îi oferă oricărui elev un viitor sănătos cu o consistenţă solidă pe plan moral, duhovnicesc şi intelectual. Îmi doresc ca tinerii zilelor noastre să poată respecta minimul cerut. În calitate de cadru didactic universitar observ de multe ori diferenţe semnificative între un tînăr care are de respectat un minim de reguli şi unul care îşi foloseşte libertatea haotic şi fără sens. Am încercat şi încerc mereu să îmi parcurg drumul după anumite reguli pentru a-mi oferi o anumită disciplină morală, dar şi pentru a creşte cît de puţin pe plan duhovnicesc.
Care a fost obiectul de studiu pe care l-aţi îndrăgit cel mai mult?
Tot ce am studiat a fost extrem de intens trăit de mine, însă în anii seminarului am întîlnit un profesor, în prezent profesor universitar, şi preot pe nume Popovici Dumitru Dănuţ, care a transformat obiectul de căpătîi al studiului teologic, pe nume Dogmatica, dintr-o galaxie a Cunoaşterii Lui Dumnezeu, extrem de vastă şi plină de esenţă, într-o bucurie a revederii şi a studiului, mereu adaptată la vîrsta şi puterea fiecăruia de a înţelege şi trăi, păstrînd mereu caracterul unic şi vast al disciplinei.
În ce a constat teza dumneavoastră de doctorat?
Am încercat să îmi explic printr-o teză de doctorat intitulată „Rolul exegezei hrisostomiene a Noului Testament în conturarea hristologiei, eclesiologiei, misteriologiei și soteriologiei Bisericii Răsăritene”, cum au reuşit părinţii Bisericii, respectiv Sf. Ioan Gura de Aur, folosindu-se de cărţile Noului Testament, să contureze o învăţătură despre Persoana şi Firile Lui IISUS HRISTOS, despre Biserică şi despre scopul unic al existenţei, mîntuirea.
Care este scurta istorie a Bisericii „Sf. Ecaterina”, unde slujiţi şi în prezent? Aş vrea să ne spuneţi şi cine a contribuit la zidirea acesteia.
Un loc în care credincioşii, sau familia Sfintei Ecaterina, aşa cum îi numesc eu, scriu o filă de istorie printr-o trăire aparte şi printr-o frumuseţe a vieţuirii în şi cu Hristos. În anul 2014, Biserica a fost sfinţită de Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop Pimen, transformîndu-se din darul omului pentru Dumnezeu în Darul Lui Dumnezeu pentru om. Preotul Cătălin Axinte, de la Parohia „Sf. Mina” din Suceava, sub pronie divină, a pus piatra de temelie a acestui Sfînt lăcaş. Zidirea şi înfrumuseţarea acestui sfînt lăcaş sînt rezultatul dragostei credincioşilor care simt şi trăiesc în permanenţă sentimentul existenţei întru veşnicie, conştientizînd efemeritatea biologicului, dar şi infinitul teologicului.
Isteria creată de apariţia noului coronavirus a schimbat comportamentul credincioşilor care trec pragul lăcaşului de cult?
Din punct de vedere duhovnicesc, credincioşii se pregătesc pentru esenţa credinţei, anume Învierea, în acelaşi ritm de seriozitate şi dragoste, izvorîte din libertatea de a simţi sau a nu simţi Mîna, Voia, Dragostea sau Harul Divin. Faptul că Biserica este Spital Duhovnicesc nu contravine normelor de igienă şi precauţie, care ar trebui respectate şi în afara perioadelor de criză sau de răspîndire a viruşilor.
Ce înseamnă Postul Paştelui dincolo de latura alimentară a acestuia?
Reînnoire, restaurare a firii căzute. Fiecare credincios are posibilitatea mai mult ca oricînd de a gusta din frumuseţea comuniunii veşnice cu Creatorul lui. Armonia creată poate dura şi după perioada postului dacă libertatea noastră este folosită firesc.
Din punct de vedere alimentar, Postul Paştelui trebuie să fie acelaşi pentru toţi credincioşii?
Cred că alimentarul poate influenţa duhovnicescul. Chiar dacă nu toată lumea mănîncă produse de origine animală, toată lumea este mai atentă cu viaţa duhovnicească. Cred că există şi o latură particulară a acestei restaurări, care are consistenţa îndepărtării mai mari sau mai mici faţă de starea iniţială a creaţiei.
Care sînt cele mai realizări ale dumneavoastră în plan profesional, dar şi în cel personal?
În plan profesional îmi bucur existenţa prin comunicare şi trăire cu tinerii, în calitate de Asistent Universitar al Facultăţii de Teologie a Universității Ovidius din Constanţa, iar în plan personal îmi bucur existenţa prin comuniune şi slujire în ascultarea de Preot Slujitor al Bisericii „Sfînta Ecaterina” şi prin ascultarea de soţ şi tată.
Jupânu’
