E prea mult. De cîteva luni încoace, ziua în care nu-mi moare un prieten, un amic, un cunoscut, O SOȚIE, este o raritate.
Dacă ar fi să fac o glumă cretină, chiar două, aș zice mai întîi că Victor nu m-a ascultat cînd îi explicam că țigareta electronică e mai periculoasă decît aia normală, și uite ce s-a întîmplat!, iar a doua ar fi că n-a rezistat șocului plecării… Sandei mele, iubirea lui din liceu! Făceam acest gen de mișto cînd stăteam toți trei la masă, la aniversările Radio TOP. Din trei am mai rămas doar eu, fără să mai am de cine face mișto, și trăind tot mai acut senzația că moartea ne ia la mișto pe toți. Sper, totuși, că Victor e ultimul pe lista ei nenorocită. Domnul să-l ocrotească!
Doru Popovici
