În urmă cu 7 ani, colegii mei de la Intermedia TV au reușit să mă convingă să-mi creez un cont de Facebook. Nu le-a fost ușor pentru că eu știam exact de ce nu vreau să intru în uriașa lume virtuală. Atunci eram îngrijorată că am să-mi pierd timpul și simțeam că n-are ce să iasă bun din treaba asta. Dar, ulterior, am realizat că informațiile care pot deveni o știre circulă mai ușor în spațiul virtual, ceea ce este un mare avantaj pentru un jurnalist care trăiește în secolul vitezei, în cea mai săracă regiune a țării, și este nevoit să lucreze pentru două sau chiar trei publicații locale și naționale ca să câștige o leafă decentă.
La un moment dat, am început să văd lumea virtuală a lui Mark Zuckerberg ca pe o imensă oportunitate de promovare a activității mele. Prin intermediul contului meu am reușit să atrag atenția unor publicații naționale, care mi-au preluat opiniile în repetate rînduri.
De pildă, la începutul pandemiei, când s-a instituit starea de urgență și Suceava a fost carantinată, am fost contactată de organe de presă serioase, precum Bloomberg, RFI, Europa Liberă sau Radio România Actualități, pentru a relata ce se întîmplă în județul meu. Eu sînt corespondentul local al ziarului Adevărul, dar am fost contactată pe Facebook și de concurență, de jurnaliști de la Mediafax și Libertatea, care mi-au cerut sprijin pentru documentarea unor materiale. Și nu doar în pandemie. De pe contul meu de Facebook a plecat și „nimicul lui Dragnea” care s-a viralizat, ș.a.m.d.
Așadar, mi-am dorit să devin o voce și am reușit prin muncă, perseverență și seriozitate, dar mai ales prin vizibilitatea pe care mi-a conferit-o contul de Facebook, care acum are peste 13.500 de urmăritori și aproape 5.000 de prieteni.
Pînă aici v-am prezentat partea plină a paharului. Acum să vă explic unele aspecte care nu se văd cu ochiul liber pe Facebook și care m-au determinat să-mi schimb opinia bună pe care o aveam despre rețea. De-a lungul celor 16 ani de jurnalism pe care i-am adunat am lucrat pentru ziare (Crai Nou, Evenimentul de Iași, Adevărul), un post de radio (Radio Top) și mai multe posturi de televiziune (Intermedia TV, Realitatea, Prima TV). De departe, cea mai consumatoare de energie și timp, cea mai presantă și stresantă activitate a fost și este comunicarea pe Facebook.
Cînd jurnalistul își exprimă punctul de vedere la televizor nu primește un feedback imediat de la public și nu intră în discuție cu fiecare persoană care-l urmărește. Și-a exprimat opinia și a plecat. Ei bine, cînd îți expui ideile pe Facebook, practic îți asumi să intri în dialog cu abonații contului, care cer lămuriri suplimentare, care vor să-și exprime, la rîndul lor, opiniile, pentru că de asta este rețea de socializare.
Unii sînt observatori și nu participă la dialog, alții sînt civilizați și înțeleg că se află într-un spațiu public și se comportă în consecință chiar dacă nu rezonează cu ideile postării. Există însă și o categorie destul de numeroasă, din păcate, cu educație subțire, oameni care nu știu decît să înjure, care sînt tot timpul extrem de supărați din varii motive, care n-au legătură cu ideile postării. Chiar dacă îi lasă fără energie pe cei din jur, acești utilizatori ai rețelei nu sînt cei mai periculoși.
Rețelele sociale sînt invenții geniale. Îmi spunea un prieten că ceea ce reușeau să facă vechii spioni în ani de zile, Facebook-ul reușește în cîteva ore. În baza conținutului încărcat de utilizator, cu ajutorul inteligenței artificiale, stabilește profilul emoțional și mintal nu doar al unei persoane, ci al unei țări întregi. Astfel reușește să anticipeze nevoia utilizatorului și reacția la un anumit stimul.
Această mașinărie poate să găsească clienți pentru orice produs. Nu există o modalitate mai eficientă de a pune față în față cerearea cu oferta în cel mai mic detaliu.
Problema este că rețeaua de socializare nu știe cînd și unde să se oprească și e folosită adesea pentru a produce dezordine socială. Contra cost, oferă cele mai eficiente instrumente pentru manipularea publicului, iar cei care au bani pot să transforme foarte simplu minciuna în adevăr, rostogolid o informați de milioane de ori. (Eu nu am investit un leu pînă acum în contul meu personal, ca să clarific și asta.)
Dezbaterile pe Facebook sînt adesea viciate de trolii anumitor grupuri de interese. Sînt firme care au angajat oameni doar pentru șterge comentariile negative despre anumite produse sau pentru a-i convinge pe autori să le șteargă.
Apoi, partidele politice și-au dat seama că pot să controleze, să influențeze opiniile, să monopolizeze dialogul de pe rețelele de socializare și plătesc persoane ca să se ocupe de treaba asta, mai ales în campaniile electorale. Trolii își creează identități false și stau zi-lumină pe Facebook și apără interesul partidului, nu adevărul. Sînt mulți, unii abili, și de multe ori greu de stăpînit. În unele situații riști să nu-ți dai seama că-ți stau călare pe postare. Am pățit-o cînd am postat înregistrarea cu „nimicul lui Dragnea”.
Între altele, trolii pot să inducă falsa impresie că un anumit mesaj este, de fapt, opinia majorității, determinînd viralizarea acestuia. Utilizatorul sincer al rețelei riscă să devină „idiot util”, pentru că-i este greu să-și mai dea seama care-i adevărul, acceptă ideea manipulatoare sau trece pur și simplu în tabăra ”celor mulți”, pe care o consideră cîștigătoare, din dorința de a fi, la rîndul său, cîștigător.
Și autorul sincer al postării poate să devină „idiot util”. Poate să piardă foarte ușor controlul asupra textului și să se transforme, fără voia sa, într-un instrument folosit de un anumit grup de interese. Îmi veți spune că riscul acesta există în cazul tututor mijloacelor de informare în masă. Corect, dar în cazul televiziunilor avem CNA-ul pe lîngă alte instrumente legale de prevenire și pedepsire a răspîndirii informațiilor false și manipulatoare.
Partea frustrantă este că cel care își face un cont în rețea și este de bună-credință n-are pîrghii reale ca să se apere împotriva manipulării, a fake-news-ului, a urii, a propagandei mincinoase.
Concluzia mea este că Facebook-ul este unealta potrivită și extrem de ieftină pentru a face dezordine socială, pentru a stîrni revolte, prin propagarea de informații false. Din acest motiv, nu vă ascund că m-am gîndit de multe ori să-mi închid contul, în ciuda beneficiilor pe care le-am avut de-a lungul timpului și a efortului depus pentru a forma un public.
Oana Șlemco
Jurnalist
