Subsemnatul Gheorghe Flutur (George, pentru prieteni, dar nici prietenii nu mai sînt ce erau odat’, din moment ce am ajuns noi, ditamai partidul, ca cînd ar fi de guvernămînt, să-și caute prieteni, în prag de alegeri, pe la alte partide, ceea ce nu e decît firesc într-o democrație consolidată, dar să ajungi să te împrietenești pînă și cu Ciuma Roșie e, parcă, nițel prea mult!) mă declar oarecum surprins de revenirile dumneavoastră repetate la niște teme care poate că vi se par de interes domniilor voastre, dar nu ar fi, oare, bine, ca înainte de a le și da drumul în ziar, să încercăm o consultare, în virtutea bunelor relații pe care le-am păstrat totuși de-a lungul vremii?
Iar dacă nu dați și nu dați de mine în timp util (eu fiind frecvent prins cu treburile obștii, cu mersul țării și poporului într-o direcție corectă și cu grija, an de an, ca în vara următoare să fie cald) să știți că în fișa postului remarcabilului om de partid și dascăl de largă deschidere spirituală, Nicu Barbă, am introdus în mod special relațiile cu mass media. Deci și cu Jupânu`, dacă nu s-o desființa pînă la alegeri, că mie cam așa mi-ar surîde.
Cît privește titlul ușor tendențios din pagina 3, „În banca noastră, cu mîinile la spate”, să știți că echipa PNL la care faceți trimitere (mă rog, inclusiv cu recent transferații care și-au dat seama că ideologia liberală le vine mănușă) nu ține neapărat să tăceți și să priviți (deși e clar că așa ar fi totuși mai bine) cum Bucureștiul și Ardealul își rezolvă problemele. Puteți să priviți și să comentați, desigur dacă comentariile sînt de bine.
Cel mai grav ați greșit însă la semnătură. Articolul este semnat „Greu la ArDeal cu boii mici”. Eu zic să vă revedeți carnețelele cu însemnări de atunci și să vă revizuiți și atitudinea de acum: păi unde ați văzut voi, la noi în județ, boi (mari, mici, nu contează) pe dealuri? Să știți și voi că pe dealuri nu sînt decît oi, d-alea care scriu singure omagii farurilor călăuzitoare ale nației.
George Flutur, de „prieteni” ca voi am să mă scutur
