Angela Zarojanu, preşedinta Asociaţiei „Seva”
- s-a născut pe 09.08.1957, în Dorohoi;
- tata – inginer silvic;
- mama – contabilă;
- a vrut să se facă actriţă;
- a ajuns inginer electronist, om de afaceri şi consilier local.
O.Ş.: Cum a fost copilăria dumneavoastră?
A.Z.: A fost o copilărie frumoasă, în primul rînd pentru că stăteam la casă şi îmi aduc aminte că imediat cum se lumina de ziuă, dimineaţa, după ce mîncam, mergeam afară şi stăteam pînă seara. Stăteam afară cu sora mea şi mai erau două fetiţe care veneau din cînd în cînd la noi sau mai mergeam noi la ele. Dar, locul cel mai frumos era peste drum de casa noastră, era ca un fel de părculeţ, zonă verde, unde erau trei fîntîni. Cînd ne întreba cineva unde stăm, spuneam că pe strada Nicolae Titulescu. Unde? La trei fîntîni. Ne jucam foarte mult pe afară pentru că nu aveam chiar foarte multe jucării, dar afară, cu spiritul inventiv, mai făceam tot felul de lucruşoare şi ne plăcea foarte mult să facem hăinuţe pentru păpuşi. Asta îmi aduc aminte, că una din marele bucurii era să tot le schimbăm. Aveam două sau trei păpuşi şi le schimbam, şi le îmbrăcam. Sora mea era şi talentată, lucru care s-a dovedit mai tîrziu, pentru că a urmat o şcoală de profil. Afară mai jucam ŢOMANAP. (…)
Aţi fost o elevă silitoare?
Eram o elevă silitoare. Îmi aduc minte prima zi de şcoală. (…) Am fost cu mama mea, am avut un învăţător numai în clasa I foarte sever. Mi-a plăcut să merg la şcoală şi chiar m-am simţit bine. Îmi plăcea să învăţ, să ştiu multe lucruri.
Ce voiaţi să vă faceţi cînd eraţi mică?
Ca să vă spun adevărul şi numai adevărul, în clasa a V-a, poate de asta am ajuns în Consiliul de Administraţie al Teatrului „Matei Vişniec”, ne-a dat doamna dirigintă un test cu ce am vrea să devenim în viaţă şi am scris că aş vrea să mă fac actriţă. Aşa am simţit eu. Atunci erau cîteva actriţe celebre, erau filme pe la televizor unde le vedeam şi mi s-a părut interesant. Plus că în fiecare vară, noi aveam două verişoare de la Cluj care veneau la noi şi stăteau în jur de 10 zile. Cu o zi înainte de plecare făceam cîte o serbare cu tot dichisul, cu prezentări, cu probă de muzică, de dans, ca un fel de concurs. Primeam premii şi încropeam cîte o mică piesă de teatru. În cele din urmă am urmat un alt drum care mi s-a potrivit mai bine.
Unde aţi făcut facultatea?
Am făcut facultatea la Iaşi, la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi”, am făcut Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii, am intrat din primul an. A fost o facultate foarte grea. Am ales-o pentru că am vrut să dovedesc că şi fetele pot. (…) Cînd eram în clasa a XII-a, eram în direcţia matematică-fizică, era în trend, politehnica era pe val. Am auzit o discuţie între părinţii mei şi părinţii altor copii şi spuneau că la Electronică este greu, că au intrat numai cinci băieţi din Dorohoi. Şi atunci eu care sînt o feministă m-am întrebat, dar chiar aşa o fi de greu? Numai bine că am intrat la Electronică. (…)
Unde aţi fost repartizată după finalizarea studiilor?
Viaţa mi s-a schimbat. Eu m-am căsătorit în anul IV de facultate, în anul V deja îl aveam pe Ionuţ. La repartiţie, Ionuţ avea trei luni, soţul meu era încă student în anul V. Am avut şansa să prind Dorohoiul, unde mi-am dorit să ajung pentru că aveam un băieţel mic. Am luat un post la fabrica de sticlă şi porţelan, la biroul mecano-energetic, nu ştiu de ce aveau nevoie de inginer electronist. Încercam să mă fac utilă şi să fac ceva. Mi-au spus pînă la urmă: Angela, tu mergi în acest birou şi ocupă-te de aceste fişe care trebuie întocmite cu ce aparatură intră, un fel de fişe de inventar. (…)
Cum aţi ajuns la Suceava şi cum aţi ajuns să lucraţi în administraţia publică?
Am ajuns cînd soţul meu a terminat facultatea. A ajuns la Suceava şi atunci m-am mutat la Întreprinderea de Reţele Electrice. A fost o perioadă foarte frumoasă a vieţii mele. Am intrat în administraţie pentru că am intrat în politică. Nu mi-am propus niciodată, pentru că îmi plăcea mediul privat. Înainte de a intra în politică mi-am făcut o firmă (…)
Regretaţi că aţi intrat în politică?
Nu am nici un regret cu privire la parcursul meu profesional. Mi-a făcut mare plăcere să lucrez în administraţie. Din punct de vedere politic eu consider că puteam să fac mai mult, dar aşa a fost situaţia. Dacă nu ai o poziţie de top în politică, nu ai putere.
(Oana ŞLEMCO)
