Rănită după ce PNL nu i-a găsit un loc pentru alegerile care au avut loc pe 11 decembrie, universitara Sanda-Maria Ardeleanu s-a întors de unde a plecat. La cărţile şi la studenţii ei. Nu puţini au fost cei care au rămas surprinşi cînd au aflat că universitara de franceză Sanda-Maria Ardeleanu nu apare pe lista PNL pentru parlamentare. Astfel, după două mandate, doamna Ardeleanu a pus punct carierei de deputat. Este posibil ca punctul să se transforme în virgulă, fiindcă universitara este dispusă să continue activitatea politică, „dar m-aş uita mai bine la cine mă provoacă”. Au existat mai multe zvonuri referitoare la absenţa doamnei Ardeleanu de pe listă şi am încercat să aflăm de la surse cum stau lucrurile cu adevărat. Sursa PNL a spus că bla-bla-bla şi bla-bla-bla, iar sursa Ardeleanu a promis că va vorbi pentru Jupânu’, dar că o va face după alegeri, pentru că aşa i se pare politicos. Şi a vorbit cu Oana Şlemco. A vorbit despre ce a simţit atunci cînd a văzut că nu a fost nominalizată pentru alegerile care au avut loc alaltăieri, despre relaţia pe care o are cu Gheorghe Flutur şi cu Ion Lungu, despre colaborarea pe care a avut-o cu fostul ministru al Educaţiei Daniel Funeriu şi despre ce va face după despărţirea de funcţia de deputat. Interviul este cam lung, neobişnuit de lung pentru gazeta noastră, dar am decis să-l publicăm integral, pentru că… Pentru că Sanda-Maria Ardeleanu este un nume în Suceava, pentru a vedea ce simte un om care avea alte aşteptări de la colegii săi, pentru a afla cum vorbeşte un profesor universitar pentru care nu a mai fost loc în Parlament şi pentru a şti mai bine la cine a renunţat PNL Suceava.
Reporter: S-au încheiat alegerile, iar dumneavoastră nu aţi candidat, deşi eraţi parlamentar în funcţie şi exista o regulă în sensul acesta la PNL. Cum s-a ajuns la situaţia aceasta?
Sanda Maria Ardeleanu: (…) Am simţit că un pas în spate, o detaşare faţă de subiectul discursului electoral ar face bine lingvistului, dar şi subiecţilor ce se vor simţi liberi, neagresaţi, fără obligaţii sau complicităţi. Deşi o perioadă de silenzio stampa este greu de impus şi mai ales de îndurat cînd este vorba despre omul politic obişnuit să ia cuvîntul, adică să se exprime în fiecare moment apropo de orice subiect, neţinînd seama uneori de competenţele personale, devenind astfel automat şi chiar involuntar incompetent, cred că postul la discurs te poate purifica într-un anumit fel, generînd o stare de adevăr în jurul tău. La final de post negru discursiv nu aş putea spune că am atins starea de beatitudine, ci doar că am cules un imens, nesfîrşit şi luminos buchet de „vă vom vota doamna deputat”, „mergeţi înainte, trebuie să continuaţi”, „doar nu veţi rămîne aici”, „ce veţi face aici?”.
Le mulţumesc stimaţilor şi dragilor mei alegători că au continuat să creadă într-un politician, care a rămas mut din proprie voinţă tocmai în campania sa. Da, este perfect adevărat am avut în tot acest timp o singură mare problemă de conştiinţă. Ce vor spune ei, oamenii, sucevenii care m-au votat, ce vor spune colegii care mi-au fost aproape opt ani şi graţie cărora m-am simţit învingătoare după fiecare bătălie. Nu este de ici de colea să participi la opt campanii şi să le cîştigi pe toate. Nici vorbă de lipsă de modestie. Am trăit fiecare campanie ca pe propria mea campanie. (…) Şi această campanie a fost propria mea campanie. Horărîrile de partid nu se comentează. Am fost prezentă aşa cum am crezut că trebuie să fiu prezentă, chiar dacă, aparent, am fost mută.
R.: A fost decizia dumneavoastră să faceţi un pas în spate sau a fost decizia partidului?
S.M.A: Ne-am întîlnit într-o decizie comună. A mea neexprimată, lăsînd hotărîrea la latitudinea celor care ar fi avut poate nevoie de mine. Sînt omul care nu a refuzat niciodată o invitaţie la muncă, o invitaţie de a face parte dintr-o echipă. Aş fi făcut-o în continuare. Este adevărat, nu mi-am exprimat nici o dorinţă, am lăsat lucrurile să se desfăşoare firesc şi cred că a fost bine pentru toată lumea. Încă o dată spun, am fost în campanie în felul meu, cu conştiinţa faţă de suceveni, aparent mută.
R.: Înainte de desemnarea oficială, la sediul PNL Suceava a avut loc o şedinţă în care delegaţii partidului au fost provocaţi să nominalizeze potenţialii candidaţi la alegerile parlamentare. Dumneavoastră nu aţi participat la şedinţa respectivă şi nici nu aţi fost nominalizată de vreunul dintre colegii de partid. Aţi fost dezamăgită de atitudinea colegilor dumnevoastră?
S.M.A: Toamna lui 2016 a fost pentru mine, ca parlamentar şi profesor, o toamnă extrem de încărcată. Uneori coincidenţele devin semnificante. În cazul meu aşa a fost. La cele două-trei întîlniri de partid la care am fost convocată prin sms s-a întîmplat să nu pot veni, din cauză că eram plecată cu misiuni academice sau parlamentare în ţară sau străinătate. Nu am lipsit intenţionat de la aceste întîlniri, ci motivat. Am biletele de avion, aprobările, pot să le arăt oricui. Sigur că în momentul în care am citit în presă, în străinătate fiind, că nici o organizaţie nu m-a propus, am simţit ca un curent care mă electrocutează şi după primul şoc, firesc, pentru că mereu m-am considerat membru al acestei echipe şi înconjurată de oameni minunaţi care îmi spuseseră, de altfel, că îmi vor acorda tot sprijinul pentru o nouă candidatură, deci după acest prim şoc al adevărului am înţeles că testul meu involuntar a funcţionat foarte bine şi că este foarte bine că nu am avut o discuţie prealabilă acestor întîlniri de echipă pentru a-mi exprima vreo dorinţă. A fost o tristeţe imensă. Nu este nimeni vinovat de această tristeţe şi de tristeţile noastre în general. Ele ne ajută să înţelegem mai bine încă o dată ce se întîmplă în viaţa celor din jurul nostru. Pentru un demnitar, aceste tristeţi sînt obligatorii pentru aş aduce aminte că reprezintă oameni care trec şi ei prin asemenea momente de tristeţe. Empatizarea este o condiţie a reuşitei în activitatea unui parlamentar care reprezintă oameni. Mi-am spus „asta este”, am sperat în continuare că voi fi invitată la o discuţie, care nu a mai avut loc decît sporadic, la un telefon. Mă îmbarcam în avion cînd am fost totuşi întrebată dacă doresc să ocup o poziţie pe lista parlamentarilor.
R: Cine v-a întrebat?
S.M.A.: M-a întrebat domnul preşedinte Gheorghe Flutur. Răspunsul meu a fost: vă mulţumesc domnule preşedinte pentru oportunitatea de a fi putut reprezenta sucevenii în Parlamentul României două mandate, nu doresc să fac parte din această listă. Mi s-a oferit un post neeligibil. Poate că nu neapărat trebuie să fii întotdeauna cîştigător. Nu aş vrea să înţeleagă cineva că am refuzat pentru că nu era un post eligibil. Am refuzat pentru că, aici trebuie să vorbesc cu sinceritate, am simţit nedreptatea faţă de o femeie care a luptat timp de opt ani, identificîndu-se cu problemele sucevenilor şi ale echipei din care a făcut parte. Maniera în care am fost situată pe un loc neeligibil m-a rănit. Nu m-a deranjat faptul că mi s-a propus un loc neeligibil. Mi-am amintit că preşedintele de onoare al PNL, Mircea Quintus, a spus la un moment dat că dacă vreţi să vedeţi calitatea unui partid şi a oamenilor din acel partid, vă uitaţi la ultima persoană de pe o listă de candidaţi. Atunci aveţi imaginea calităţii oamenilor din partidul acela. M-ar fi onorat să fiu ultima persoană de pe listă, mi-aş fi asumat dacă se proceda altfel.
R: Ce părere aveţi despre lista de parlamentari a PNL?
S.M.A: (…) Îmi voi susţine mereu colegii. Nu comentez lista care a fost propusă şi mă bucur pentru colegii care au ajuns în Parlamentul României. Sper ca ei să poată reprezenta Suceava şi să-i poată reprezenta pe suceveni pe măsura dorinţelor acestora. Sînt oameni competenţi. Unii dintre ei cu experienţă, alţii vor învăţa. Este o perioadă grea. Poate una dintre cele mai grele de după 1990. Aţi văzut, şi campania a avut accente melodramatice, faptul că nu am putut auzi programe şi proiecte de programe guvernamentale, faptul că ne-am concentrat doar pe atacuri la persoană. A fost o campanie tristă, ineficientă, de aceea misiunea actualilor parlamentari este infinit mai grea decît cea a foştilor parlamentari. Ei trebuie să aducă din nou românul şi trebuie să-l convingă pe român că este reprezentant de o clasă politică demnă, onorabilă, profesionistă şi care se va investi cu trup şi suflet în proiectele cetăţenilor.
S.M.A: În contextul a ceea ce s-a întîmplat, cum puteţi descrie relaţiile pe care le aveţi cu preşedintele Gheorghe Flutur şi cu primarul Ion Lungu?
S.M.A: Nu cred că s-a întîmplat ceva în mod neobişnuit. Dumneavoastră ştiţi că nu doar în organizaţia noastră au fost discuţii. Au fost discuţii la nivel de partid, partidul s-a reformat. Avem una dintre cele mai mari cote de reformare de parlamentari noi în actualul Parlament. Mă bucur că acest principiu pe care l-am susţinut a putut să se materializeze în interiorul PNL. Dacă vă amintiţi la un moment dat am susţinut că numărul de mandate trebuie să fie limitat la două. (…) Cred în continuare în acest lucru. De aceea poate nici nu mi-am exprimat dorinţa de a candida şi de a continua pentru un mandat de deputat. Am simţit că ceea ce am avut de spus ca deputat am spus în opt ani, în două mandate. Aş fi putut continua altfel, pe o altă poziţie. Dar, revin, nu s-a întîmplat nimic la Suceava. Toată lumea este într-o relaţie civilizată. În ceea ce mă priveşte, am o relaţie bună cu domnul preşedinte Gheorghe Flutur, cu domnul primar Ion Lungu. Am sentimente de recunoştinţă pentru cei care acum opt ani s-au bucurat cînd am spus acel „Da” îndrăzneţ şi care mi-a schimbat total existenţa, viaţa pentru următorii ani. Le mulţumesc şi acum pentru oportunitatea de a fi reprezentat Suceava în Parlament. A fost o mare şansă pentru mine. Nu pot să am altfel de gînduri şi de sentimente, decît cele de respect şi apreciere.
R: Care este cea mai mare realizare a dumneavoastră în calitate de deputat?
S.M.A.: Îmi este greu să fac o prioritizare acum, deoarece am fost un deputat implicat în foarte mult direcţii. De aceea am simţit nevoia să reunesc toate preocupările mele şi din cel de-al doilea mandat de deputat într-o nouă carte, a treia. (…) Cred că momentele de cea mai mare satisfacţie în Parlament le-au constituit acele luări de poziţie la tribuna Parlamentului, prin care transmiteam voinţa sucevenilor, de la legea bugetului, pînă la susţinerea legii care a oficializat Ziua Bucovinei, 28 noiembrie. (…) Consider că acel „Da” îndrăzneţ de acum opt ani a fost unul fericit, a fost un moment de inspiraţie, pentru că acum, iată, există teatru la Suceava. Avem şi cinematograf. Sînt oameni care te invită să le cunoşti viaţa, munca, realizările, să-i admiri ca artişti şi plăsmuitori de frumos, să le acorzi minutul de care are atîta nevoie celălalt. Sîntem pe harta turistică a Europei, vom avea şi drumuri pe măsură, deşi nu este rău nici acum. Avem aeroport modern, o salbă de perle sub forma pensiunilor, avem şi şcoli care ne cresc şi educă tinerii şi nu ne este ruşine nici cu ele. Avem o francofonie recunoscută şi pe cale de a deveni faimoasă. Vom avea polivalentă, poate şi filarmonică, poate şi mai multă dragoste faţă de cei mici şi de bătrîni. Suceava se mişcă într-un sens, care va da sens locuitorilor ei. Frumuseţe, bunăstare, civilizaţie, cultură, istorie, dar şi unitate, toleranţă, pace. (…)
R: Aveţi ceva să vă reproşaţi după opt ani de mandat? Vă întreb şi în contextul în care aţi avut o relaţie de prietenie cu fostul ministru al Educaţiei Daniel Funeriu, cel care a fost „naşul” clasificării universităţilor din România, o clasificare care a dezavantajat universităţile mici cum este şi cea de la Suceava.
S.M.A.: Sînt omul care tot ce face, face din convingere. Niciodată nu am acţionat din oportunism. Chiar în momentul în care priveam degetul liderului de grup pentru votul la alegerile care erau pe ordinea de zi, aveam în faţa lista proiectelor respective şi într-o fracţiunea de secundă delimitam indicaţia firească, normală, a partidului de opinia mea. Nu s-a întîmplat de multe ori să fiu în opoziţie cu punctul de vedere al partidului. Au fost cîteva situaţii, dar vă spun că deşi presiunile au fost foarte mari, chiar în interiorul familiei mele, numele Funeriu a fost deseori invocat şi poate nu în cele mai fericite contexte, reproşîndu-mi-se că m-am alăturat echipei lui Funeriu pentru Legea Educaţiei Naţionale, nu regret că am fost parte la elaborarea acestei legi despre care din păcate trebuie să vorbim la timpul trecut, pentru că a fost atît de măcelărită încît nu mai are nimic din spiritul ei iniţial. Am făcut lucrul acesta din convingere. M-am zbătut pentru fiecare idee. Cred în nevoia de ierarhizare a universităţilor din România. Nu mă fac vinovată de ceea ce s-a întîmplat la Suceava deoarece niciodată, ca deputat de Suceava, nu am făcut trafic de influenţa pentru nimeni şi nimic. Mereu am avut sentimentul că reprezint în comisia de educaţie a Camerei Deputaţilor toate universităţile din România. Nu am ştiut nici cu un minut înainte rezultatul ierarhizării. Din nou, a fost şi este o nedreptate din parte celor care consideră că aş fi putut face ceva. Numai atunci cînd eşti în situaţia de a reprezenta în Parlament o comunitate îţi dai seama că dorinţele acestei comunităţi pot fi îndeplinite sau nu prin tine, pînă la un anumit punct. Nu am avut acces la acea listă cu universităţile ierarhizate. Vreau ca sucevenii să înţeleagă foarte bine şi să nu se lase manipulaţi în continuare de cei care vor cu orice preţ să spună că Sanda Ardeleanu a fost lîngă Funeriu şi a fost părtaşă la acea poziţie pe care a ocupat-o universitatea din Suceava la un moment dat. Oricum USV a dovedit în toată această perioadă că este o universitate puternică, cu o creştere şi o dinamică considerabile şi sînt convinsă că următoarea ierarhizare va fi una în care şi cercetarea ştiinţifică din USV va fi recunoscută, alături de axa didactică, de formarea specialiştilor.
R: Ce planuri de viitor aveţi? Unde vă vor găsi sucevenii în perioada următoare?
S.M.A.: M-am întors la cărţile mele. Am o multitudine de proiecte universitare, dar mai ales am apetitul de a sta de vorbă îndelung cu studenţii mei. Îmi dedic acestora tot timpul meu şi revin la munca mea de cercetare cu toate pînzele sus. Abia aştept să reiau la potenţialul pe care-l am misiunile academice în ţară şi străinătate. Pe ele le-am sacrificat pentru că nu mai încăpeau în programul de profesor-parlamentar. Din cînd în cînd o luăm de la capăt, ca de la zero. Îţi trebuie putere să nu-ți renegi trecutul, faptele, mă simt într-o astfel de etapă, nouă, proaspătă. (…). Dacă aş mai continua în politică? Dacă aş mai răspunde provocărilor? Desigur, dar m-aş uita mai bine la cine mă provoacă. Adică, mai în cunoştinţă de cauză. Asta nu înseamnă că nu aş putea să greşesc sau să mă înşel din nou. Este greu să scapi de acest E-coli, îl duci uneori mai departe cu orice risc…
Încă deputata PNL Sanda-Maria Ardeleanu, consiliera sa, Diana Bucătar, şi fostul viceprimar PNL al Sucevei Ovidiu Doroftei, bucurîndu-se de Ziua Naţională: „Sînt de-a dreptul încîntată, Ovidiule, că sîntem între noi, foştii. Eu am fost deputat, tu ai fost viceprimar, iar Diana a fost la magazin şi uite ce trăistuţă frumoasă şi-a luat”.
