Vîrstă întrebărilor, a nervilor și a trăirilor intense

În proiectul ROSE am avut o întîlnire online cu părinți de adolescenți de-a VIII-a și de-a XII-a care au de susținut Evaluarea Națională, respectiv Bacalaureatul. A fost interesant, a fost o provocare. Invitația a venit din partea unei prietene de la Universitatea din București care se ocupă la nivelul Ministerului Educației de implementarea proiectului. Ea m-a invitat și eu am invitat-o, la rîndul meu, pe colega mea Doina Schipor. Mă gîndeam ca fiind în mediul online întîlnirea să fie mai interactivă, să spunem lucruri din două perspective diferite, una psihologică, alta pedagogică, și a fost foarte, foarte bine. Feedback-ul pe care l-am primit a fost foarte bun. Eu cu doamna Schipor am susținut acest webinar, ca un fel de workshop aplicativ. Noi am susținut acea prezentare, cu întrebări. A fost provocator și au participat părinți din toată țara. Am primit întrebări din toate colțurile țării și din diverse arii. De exemplu, ce am spune să facă adolescenții înaintea unor examene, fiindcă despre asta a fost vorba. De anxietatea față de examen, trăirile pe care le au copiii, mai ales adolescenții. Vine perioada de examene naționale care au o miză pentru traiectoria cuiva. Le-am dat părinților tot felul de sfaturi, unele dintre ele care se referă la o materie, cum să-și programeze și cum să negocieze, cum să propună împreună cu copilul un plan de învățare, tocmai ca să nu fie stresat, să atenueze din acest stres, din această anxietate despre care se vorbește în multe cercetări. Anxietate chiar față de testare, care exagerează rolul evaluării. Așa că am propus o colaborare părinte-copil. Pe asta s-a bazat comunicarea noastră, și pe echipa care se poate suda la vîrsta adolescenței. O vîrstă nu foarte comodă, pentru că-i o vîrstă a întrebărilor, o vîrstă a nervilor, a trăirilor intense. Și-atunci, cu siguranță, și trăirea asta, anxietatea asta, e mai intens trăită și poate mai exagerată. Adolescenții țin mai mult la grupul la care-s afiliați decît la sfatul părinților. Au impresia că părinții sînt învechiți. De aceea, le-am propus părinților tot felul de modalități prin care ar putea să-i aduc aproape pe copii și prin care ar putea să cîștige împreună. A fost și-o întrebare despre învățămîntul clasic și învățămîntul de acasă, homeschooling. I-am sfătuit să meargă pe învățămîntul clasic, tocmai în perspectiva adolescentului și a copiilor mai mici, a socializării, a faptului că trebuie să respecți anumite reguli, că îți este predată materia de un profesor care-i pregătit pentru acest lucru, că ai anumite evaluări cu care te obișnuiești, te rodezi. Și-atunci, învățămîntul clasic ar avea numeroase avantaje. Am primit de la părinți și întrebări legate de faptul că ai lor copii au probleme de readaptare după perioada de pandemie. Este o perioadă altfel, care se resimte. Este o provocare la o readaptare la regimul școlar”. Conferențiarul universitar doctor Otilia Clipa, șefa Departamentului de Științe ale Educației din cadrul Universității  <Ștefan cel Mare> Suceava.