Florin Senciuc, un sucevean stabilit de 25 de ani în SUA, a fost pentru 4 zile în vacanță la New York. Florin lucrează la o firmă de distribuție a aparaturii medicale și are o colaborare cu un lanț hotelier.
”Am stat în New York patru zile și experiențe noi le pățesc și eu, chiar dacă sînt umblat un pic prin țara asta. Nu m-am așteptat să găsesc atîtea chestii interesante în vizita asta în New York, pe care am făcut-o eu cu soția și cei doi nepoți, beneficiind și de vacanța școlară pe care au avut-o ei.
Am stat la Millennium Plaza, cum spun ei, hotel chiar peste drum de Sediul Națiunilor Unite, și surpriza a fost extraordinară chiar din primul moment cînd am pășit acolo ca să facem check-in-ul la recepție. Hotelul respectiv este primul hotel pe care îl văd în viața mea care avea la intrare și are în permanență un agent federal cu un cîine antidrog, antiexplozibil, mă rog. Este și un panou care avertizează vizitatorii sau pe cei care stau acolo, clienții care stau la hotel, să nu atingă cîinele.
Ei sînt agenți federali înarmați. În prima zi era un tinerel, a doua zi o tinerică și a treia zi era un domn. I-am cerut permisiunea domnului respectiv să fac o fotografie cu cîinele și a zis da. El mi-a mai spus că există această intrare pentru turiști, iar la etajele I și II sînt birouri ale funcționarilor de la Națiunile Unite. Am rămas <paf>! Eu am văzut în fiecare dimineață, am văzut că se vorbeau toate limbile de pe glob acolo – erau și indieni, erau și nemți, și francezi, și chinezi, și sud-coreeni, dar să fie birouri acolo nu mi-am imaginat… Și atunci mi-am spus că are sens să fie prezenți și cîini acolo.
Trecînd peste astea, am făcut o vizită de jur-împrejur acolo să văd și eu despre ce-i vorba. Cînd stai peste drum de Națiunile Unite, kilometrul zero, curiozitatea te cam scoate din cameră, să zicem. Și am ieșit pe afară, pe acolo. Ce mi-a atras atenția prima dată este că steagurile, cum vedem noi prin vederi, prin chestii de-acestea la televizor, steagurile respective sînt arborate numai pe perioada orelor lucru ale zilei. Deci, pînă la ora opt dimineață nu sînt steaguri. Steagurile sînt de la ora opt dimineața pînă la patru după masă sau cinci. Și apoi le dau jos.
Este un cartier diplomatic acolo, în aceeași clădire cu hotelul, dar pe o parte laterală, așa. De fapt, adresa este: 1-2, United Nation Plaza, dacă mi-aduc eu bine aminte. Deci, pe partea dreaptă, ca orientare, era sediul misiunii Statelor Unite ale Americii la ONU. Pe partea cealaltă, perete în perete cu hotelul, Kuweitul avea misiune permanentă la Națiunile Unite. Puțin mai sus, la vreo 20 de metri, era Egiptul. După aia am mai găsit India, Coreea de Sud avea peste drum de hotel, Casa Ugandeză. La consulatul Columbiei, chiar în fața consulatului, acolo, era o mașină care vindea mîncare. Food truck. Deci, ca la nebuni, așa. Ce mi-a mai atras atenția, o puzderie, sute, dacă nu chiar mii de camere de luat vederi… Ceea ce, la urma urmei, e normal. E normal să fie așa, pentru că zona e de așa natură.
Prin New York am atins chiar toate modalitățile de transport. Am plecat cu avionul din Indianapolis, am ajuns în New Jersey, unde am aterizat. De acolo am luat trenul spre New York. În New York am vizitat în prima zi Central Park, faimosul Central Park. După aia ne-a prins ploaia un pic, am luat taxiul, pentru că nu am avut altă variantă. Chiar în fiecare zi am luat taxiul. Iar în a doua sau a treia zi am vizitat locul unde au fost faimoasele Turnuri Gemene. Le-am arătat juniorilor, ei știau ceva, mai ales Ovidiu, nepotul cel mare, știa de la istorie probabil, au vorbit la școală. Și am luat metroul, deci am prins și metroul, apoi, în ultima zi, am mers la Statuia Libertății și la Muzeul Imigrării, Insula Elis. Am fost cu vaporul. Deci, efectiv toate, toate mijloacele de transport în comun le-am atins în excursia asta.
Ca prețuri la mijloacele de transport, la metrou am luat cu 14 dolari de persoană, copiii au avut preț de 3 dolari și ceva, permise de o zi. În schimb, la taxiuri, noi am folosit numai Lift, aplicația Lift, nu Uber, pentru că am avut ceva reducere. Lift are parteneriat cu Hiltonul. Prețul pe perioada zilei este dinamic. Am să dau exemplul cel mai scump – a fost cînd am plecat spre aeroport, la ora 11.00, inițial ne-a zis aplicația că o să coste 97 de dolari, și un drum care inițial era la vreo 40 de minute, de fapt, a durat o oră și vreo 20 de minute, aglomerație, construcții, și-a costat cu tot cu bacșiș 120 de dolari, ceva de genul ăsta, pentru toți patru care eram. Pentru că, repet, este preț dinamic. Ăsta a fost foarte scump, 100 și ceva de dolari pentru chestia asta… dar, repet, ei au acolo, în New York, au în centru, în zona asta unde am stat noi, o zonă de descongestionare a traficului, astfel că ei impun un tarif acolo, pentru a descuraja persoanele private să circule cu mașina. De la hotel se putea merge și cu metroul pînă la aeroport, dar trebuia să mergi un pic pe jos, cred că vreo 10-15 minute, să mergi la în zona Times Square, la metroul de acolo, și să faci cel puțin o transbordare de la o linie la alta, de la o zonă la alta.
Referitor la prețurile la mîncare, la hotel, de exemplu, o chestie practicată în New York – bacșișul era băgat în prețul de la restaurant, noi am mîncat la restaurant, acolo eu beneficiez de o reducere fiind angajat al corporației Hilton, am avut reducere de 50%, asta e reducerea mea. Prețurile sînt destul de piperate, dar e normal pentru o metropolă de genul New York-ului. La o masă, de exemplu, cu toate reducerile pe care le-am avut eu, pentru patru persoane, undeva la 110-120 de dolari, dar ăsta era micul dejun, pentru că restul meselor le mîncam în oraș. Și prin oraș erau prețuri măricele. De exemplu, am cumpărat o pizza mare și am dat undeva la 40 de dolari. În mod normal, dai undeva la un 20-22 de dolari plus taxe. Aici, cînd dai dublu… Dar, da, se vede clar diferența de la o metropolă la un oraș. Adică, în Indianapolis (orașul unde locuiește – n.r.) dădeam 20 de dolari și în New York 40, dublu. Dar eu am mai spus treaba asta – să nu uităm că în Indianapolis, de exemplu, cînd cumperi ceva de la magazin, nu plătești taxe pe mîncare. În New York cred că taxele sînt de șapte la sută sau opt la sută. Deci, dintr-o dată pleci defavorizat acolo, pleci cu handicap la taxe.
Ce a fost o chestie foarte interesantă, și m-am uitat chiar foarte atent, este că am văzut în New Jersey, New York, acolo unde am aterizat, am văzut agenți federali, acești ICE, de la Immigration and Custom Enforcement. Erau fără măști pe față. Și chiar cînd am plecat erau doi care ne-au verificat nouă actele, dar cereau instrucțiuni de la o tipă care e de la TSA. TSA, Transport Security Agency – sînt cei care au în grijă controlul aeroportului. Ambele agenții au fost, TSA mai ales, au fost înființate după 2011, 11 septembrie. Au fost prietenoși. Dar mulți umblau fără nici o noimă pe acolo… înarmați, le mai lipseau niște tunuri și niște rachete undeva pe umăr. Cînd am vizitat Statuia Libertății a trecut un polițist din ăsta pe lîngă noi – eu nu știu dacă mai avea un loc unde să-și pună o batistă sau ceva, era tot înarmat și cu cătușe, cu de toate… Dar, mă rog, e de înțeles. Avea și pistol mitralieră la el, de toate. De înțeles, dar îți creează, totuși, disconfort.
Străzile din New York sînt foarte aglomerate, referitor la pietoni. Faimosul Times Square, unde este nebunie curată acolo, dacă în mod normal te așteptai să fie foarte aglomerat, cu 100 de persoane pe metrul pătrat… noi, pe la opt – nouă seara, am prins cam vreo 3.000… Bine, eu exagerez acum, să înțeleagă ascultătorii noștri. Era nebunie curată! Așa e mereu acolo, indiferent că ori mergi la 10 seara sau la două dimineața, patru dimineața… e luminația de așa natură că e ca și cum ar fi dimineața, cu acele super reclame, care sînt cît muntele… Imaginați-vă un zgîrie nori de 40-60 de etaje plin cu reclame… e o nebunie curată. Una peste alta, a fost foarte interesantă vizita la New York”.
