”Ne-am bucurat de parada de Crăciun, deschiderea Tîrgului de Crăciun din Chicago, unde a fost extraordinar de frumos și foarte interesant. Întîmplarea a făcut că fiind extrem de aglomerat în zona respectivă, unde aveam și noi cazarea, întîmplarea a făcut ca noi să găsim un loc de parcare undeva la vreo 200 de metri de locul unde începea parada. Parada se întindea cam pe 2-3 kilometri. Lume foarte, foarte multă și ți-am trimis videoclipuri ca să-ți arăt cum fac curățenie autoritățile locale după ce se termină parada. Parada a durat vreo două ore, iar la puhoiul de lume care a fost am crezut că o să țin un pic mai mult. Imediat, cum s-a terminat, a trecut ultima echipă din cadrul programului, s-a blocat strada, în sensul că au evacuat cetățenii din zona respectivă, au intrat mașinile… Au făcut curățenie, vreau să zic că nu a durat mai mult de o jumătate de oră, 40 de minute, deci sub o oră, și totul arăta lună și s-a dat drumul la circulație ca și cum nu a existat nimic.
Parada a avut loc pe strada lor principală. Ca să aduc un echivalent din România, gen Calea Victoriei. E Mila Magnifică, așa îi spun ei, dar de fapt e Michigan Avenue. Este o stradă foarte lungă, cred că are 3 kilometri pînă ajunge la rîu. Acolo are locația și Consulatul României din Chicago, peste drum de turnul de apă, așa zic ei, Water Tower, partea de nord, Hancock Tower, iarăși este o construcție simbolică faimoasă a lor. Și sînt prezenți cei de la Apple, Nike, Marcus, un magazin de lux. Și tot așa, toate brandurile faimoase sînt în zona respectivă.
La paradă au participat organizațiile de tineret, din ce am văzut eu, de acolo, de la diferite școli, licee. Ei vin cu grupele astea de cheerleaders, de fete animatoare. Sînt fanfarele lor, echivalentul fanfarelor din România, sînt formații muzicale, tot ce înseamnă trompetiști, toboșari. Sînt asociații civice, organizații non-guvernamentale care se ocupă pe diferite domenii care vor să-și facă simțită prezența acolo, să arate publicului ca un semn de recunoștință. Sînt prezenți cei din serviciile publice, gen pompieri, de exemplu era o mașină a pompierilor care cînd dădea cu goarna respectivă sărea asfaltul, era prea puternică. Dar, da, sînt diferite asociații locale care își desfășoară activitatea în diferite domenii și își arată susținerea din partea lor pentru public.
De acolo ne-am dus la Muzeul de Știință și Tehnică al orașului Chicago, care este în partea de sud, în campusul universitar. Este o zonă foarte mare, foarte frumoasă. Am fost acolo cu toată familia. Vreau să spun că ce m-a impresionat cel mai mult a fost o chestie mai mult financiară decît vizuală. Eu și soția mea am plătit 50 de dolari sau 55 de dolari biletele. Amîndoi. Dar în interiorul muzeului trebuia, dacă doreai să mergi, de exemplu, erau expoziții dedicate tehnicii folosite în filmele James Bond 007. Trebuia să plătești separat acolo, era 20 de dolari, de exemplu. După aia era o sală a oglinzilor. Nu era inclus în bilet. Trebuia, iarăși, să plătești acolo, cred că un 5 dolari, pentru că nu cred că era așa de scump ca în partea astalaltă. Și mai erau cîteva expoziții în care dacă doreai să intri trebuia să plătești. Am plătit separat 22 de dolari parcare. Parcare subterană, vreau să zic, pe, nu știu, cel puțin două nivele, bănuiesc eu, că n-am fost să le vizitez pe toate, să le văd. Dar vreau să spun că cred că intrau undeva la peste 500 de mașini acolo, la ce am văzut eu numai pe nivelul în care am parcat eu. Deci, îți dai seama ce sursă de venit aveau ei doar ca să se susțină acolo, deși muzeele, în general, să știi că sînt susținute și de autoritățile locale.
Pe mine m-a interesat, de exemplu, genul spațial. După aia, ei au în interiorul muzeului varianta capturată în al Doilea Război Mondial a unui submarin german, un U-Boat 505, cu toată istoria lui cu echipajul. Am rămas eu impresionat de chestia asta, să văd submarinul acolo în mărime naturală, exact cum a fost capturat, bineînțeles restaurat și tot.
Și am văzut cu soția, și am dat atenție la detalii, expoziția de Crăciun a tuturor minorităților naționale care locuiesc în zona Chicago. Adică a națiilor. Vreau să zic că era prezent acolo și un brad făcut de ruși, de minoritatea rusească. Erau ucraineni, români, bulgari, cehi, slovaci, toți, francezi, germani, erau și din Kenya, și din lumea arabă, și din Japonia, Coreea chiar am văzut. Deci nu cred că lipseau mai mult de 10 națiuni de acolo. Nu am stat să numărăm toți brazii, să vedem toată expoziția, pentru că era extraordinar de mult și, fiind mai spre final, ne grăbeam și noi să ajungem acasă. Dar am dat o atenție mai în detaliu bradului României și… Da, cîte un brad ornat de fiecare nație, de fiecare minoritate, cu ornamente specifice țării respective. De exemplu, noi am rămas surprinși, și eu și soția, pentru că am găsit la un brad făcut de polonezi, bradul polonez, noi am găsit nucile noastre, dacă ții minte cînd eram copii părinții noștri făceau nuci de Crăciun. Mamele noastre făceau nuci pe care le umpleau cu… Vreau să zic că asta era specific la polonezi, era agățat în brad. Era, dacă mai ții minte, celebra bomboană cu staniol cu astea, cu franjuri albe. Vreau să zic că le-am văzut în pomul celor din Cehia. Cînd ne-am dus la bradul nostru m-au surprins plăcut vederile din România. Era cîte o singură vedere pentru fiecare zonă din România, de exemplu erau de la Castelul Bran, din Deltă, din București. Ce mi-a atras atenția, și am rămas plăcut surprins, Suceava a fost singurul județ prezent cu două vederi, una de la Voroneț și una de la Cetatea de Scaun a Sucevei, pentru că m-am uitat chiar cu foarte mare atenție. Am zis: <Bă, nu se poate să fim noi chiar singurii cu două vederi>. Uite că am fost singurii cu două vederi, pot certifica chestia asta. Am rămas surprins să văd o păpușă destul de mare, ca ornament, era pus într-o sticlă de plastic de un litru. Nu m-am uitat de cum a reușit artistul respectiv să facă chestia asta, dar bradul era foarte bogat, foarte bine făcut.
Mergeai și vizitai, nu era un reprezentant al celor care au făcut bradul. Bradul românesc a fost făcut de o biserică ortodoxă, una din bisericile ortodoxe din Chicago”. Florin Senciuc este un sucevean stabilit de aproximativ 15 ani în Statele Unite ale Americii.
