”În primul rînd, atmosfera germană de pe malul Rinului, ca să vorbesc concret de pe malul stîng al Rinului, la Mainz am fost, și Frankfurtul aproape, această citadelă europeană, financiară, culturală, economică, industrială, am ținut neapărat să văd Muzeul de Artă de aici, de la Frankfurt. Chiar în ziua de Sfinții Petru și Pavel am petrecut acea zi frumoasă la Frankfurt și m-am delectat o dimineață întreagă cu operele pe care le oferă simezele acestei minunate instituții de cultură germană.
Cei care n-au văzut, îi îndemn să meargă dacă trec prin Germania, pe la Frankfurt. (…) Primul lucru de care dai cu nasul este un Chagall. O pictură mare de Chagall, mai era în stînga o pictură mare a lui Rafael, un Mantegna. (…) Aici am întîlnit Dürer, portret de tînără doamnă sau portretul tatălui artistului.
Hans Holbein cel Bătrîn, iată, un altar al acestuia. Franz Haas, compania de miliție a districtului al XI-lea din Amsterdam, comandat de Rainer Reil. E o lucrare celebră, asta, Rondul de noapte, printre altele.
Pieter Codde și François Haas au lucrat împreună la această pictură mare, cum să spunem, impresionantă, cîțiva metri pătrați, eu știu, 12-15 metri pătrați de pictură. Vreau să zic că l-am întîlnit pe Rembrandt, l-am întîlnit pe Johannes Vermeer, despre care Salvator Dali spunea că dacă ar da note de la 1 la 10 la maeștri, nota 10 ar lua-o cu brio doar Vermeer, a cărui pictură dacă o transpui în alb-negru are toate caracteristicile unei fotografii perfecte. Justus Junker, Jacob Hoeppner, Peter Paul Rubens și Ian Buchholz.
Deci e o lume, ieși cu capul, îți vîjîie capul, ochii, inima se umple de bucurie. Întîlnești lucrări despre care ai citit în cărți, în istoria artei. Și vreau să zic că am văzut aici școală franceză, școală italiană, școala olandeză, Pieter Bruegel cel Bătrîn și cel Tînăr, școală spaniolă, Diego Velázquez.
E portretul Infanta Margarita, de exemplu. Acum, cum să zic eu, nu facem noi un studiu despre ce am văzut și ce ținem minte. Oricînd ne putem îndrepta atenția prin intermediul telefonului mobil. Dacă dăm o căutare găsim imediat muzeul din Frankfurt și ne reamintim cu plăcere dacă parcurgem momentele noastre de acolo.
Am văzut, eu știu, școala franceză renumită cu Édouard Manet, cu Claude Monet, cu un Edvard Munch – Norvegia, Pierre Puvis de Chavannes, Paul Klee. Iată, nume pe care, eu știu, toți le-am întîlnit, ne fac impresia că sînt prietenii noștri dintotdeauna, dar cînd ajungi în fața lucrărilor lor ai altfel de sentimente. O dată că e o analiză a lucrării și o dată e o analiza ta, a puterii tale de a decela, eu știu, mesajul artistului. Găsim acolo școala germană, școala austriacă, dacă mai țin minte, școala religioasă foarte multă, teme la care s-a făcut apel de-a lungul istorii artei.
Am găsit Picasso, normal, acolo, am găsit un Andy Warhol care i-a făcut un portret lui Goethe. Goethe tronează într-o lucrare tot așa uriașă, mare, a lui Johann Heinrich Wilhelm Tischbein, care spune așa, Goethe în campania romană. Deci Goethe e într-o poziție de relaxare totală, într-un peisaj bucolic, foarte frumos, care-i caracteristic pentru campania italiană, campania romană”. Artistul plastic Mihai Pînzaru-PIM, despre vizita la Muzeul Städel din Frankfurt am Main.
