Plecînd de la o declarație făcută de Nicușor Dan, analistul economic Daniel Apostol a publicat pe profit.ro editorialul ”România teleleu”. Daniel Apostol este expert în politici publice, prim-vicepreședinte ASPES. De asemenea, este director editorial la <Economistul> și editorialist la profit.ro și jurnalul.ro.
”Eu n-am judecat decizia președintelui de a nu merge la Davos, dar plecînd de la faptul că ne-a reamintit că în vocabularul limbii române există acest cuvînt minunat, <teleleu>, m-am întrebat dacă nu cumva asta e o caracteristică a prezentului și a întregii națiuni. Și cam la concluzia asta am ajuns. Că umblăm teleleu cu toții, ca țară. Și acum, ca să mă explic, ideea e că nu avem un proiect național. România nu are un proiect de țară. Și asta știm de cîțiva ani, că se tot aduce în discuție în spațiul public că ne lipsește o direcție clară. De-aia umblăm teleleu. Țara se mișcă, dar stă pe loc. Țara respiră, dar nu inspiră. Funcționează, dar fără să aibă vise, deziderate frumoase. Administrează, dar nu proiectează. Țara merge, dar nu ajunge nicăieri. Asta, din punctul meu de vedere, înseamnă că sîntem, ca nație, ca țară, cam toți, teleleu, într-un context în care viteza cu care se mișcă, se transformă harta geopolitică este amețitoare. Aproape că este greu de perceput, este greu de înțeles, este greu să intri în rezonanță cu ce se întîmplă în lume, dar cu toate astea ar trebui să ne străduim și să o facem. Pentru că altfel riscăm să rămînem într-un loc care nu mai este acolo unde îl știam. România pare că este în căutarea acestui loc despre care știa că se află, dar cu schimbările profunde care se întîmplă la nivelul economiei globale, cu schimbările geopolitice, direcțiile care pînă de curînd erau clare, mă refer la faptul că ne orientam, aveam ca reper Occidentul și economia occidentală, aveam și avem încă drept ancoră apartenența noastră la Uniunea Europeană, aveam o garanție de securitate și de creștere economică prin parteneriatele strategice, toate astea par că nu mai oferă aceleași certitudini inițiale și că noi rămînem într-o stare de umblat teleleu. A fi teleleu sau a umbla teleleu poate fi o stare de moment, o stare trecătoare, dar poate în același timp să devină un destin, iar destinul îl desenează, îl decid cei care sînt la cîrmă. Asta este, de fapt, problema noastră”.
