Analistul economic Daniel Apostol a scris pentru informat.ro editorialul intitulat ”Paradoxul salariului minim în România”, în debutul căruia arată: România nu își mai poate permite luxul de a simula bunăstarea prin decrete de urgență și decizii luate în funcție de interesul populist și calendarul electoral. Dorința de a atinge un nivel de trai occidental este una legitimă și împărtășită de întreaga societate, însă scurtăturile administrative nu reprezintă altceva decât o iluzie optică periculoasă. Atâta timp cât continuăm să cerem salarii de tip occidental având în spate o productivitate de tip est-european și un stat care sabotează activ capitalul privat prin concurență neloială, riscul major nu este convergența, ci stagnarea economică durabilă în capcana veniturilor medii. Rațiunea economică și predictibilitatea trebuie să primeze în fața populismului de conjunctură”.
”Evident că toată lumea dorește să aibă venituri mari. Nu există o persoană care să nu spună <vreau un salariu mai mare>, și pe bună dreptate. Dar salariul trebuie să fie corelat cu un indicator pe care în România îl ignorăm – productivitatea. Adică cu acel indicator care arată, în general, cît de mult contribui la formarea PIB-ului, cît de mult contribui la creșterea economică a firmei, a întreprinderii din care faci parte, cît de mult contribui tu la venitul tău și cu ce eficiență a muncii. Din păcate, a da salarii mai mari doar din pix pe decizii politice din perspectivă strict populist și electorală nu e normal, chiar dacă pe fond există o problemă socială, o nevoie de echilibrare sau de atenuare a disparităților sociale. Creșterea salariilor din pix politic produce un foarte mare dezechilibru economic, pentru că aceste salarii majorate impuse prin lege economiei reale vor crea o povară suplimentară. Economia reală poate să ajungă la momentul în care nu va putea suporta, din lipsă de productivitate, din lipsă de contracte, din lipsă de creștere economică, nu va putea suporta pe termen lung o astfel de majorare salarială. Există neșansa, riscul, să vedem firme, întreprinderi mici și mijlocii, companii care vor restrînge numărul de locuri de muncă create, în loc să contribuie la dezvoltarea forței de muncă din România. Pe de altă parte, statul este principalul concurent al firmelor private. Salariile care se dau la stat au depășit de mult nivelul salarial din economia reală, ceea ce înseamnă că favorizează o migrație a forței de muncă din zona privată în zona publică, în loc să fie taman invers. Supraîncărcăm statul cu salariați și lipsim economia reală productivă de forța de muncă necesară”.
