Doctorul în istorie Daniel Hrenciuc, inspector de specialitate în cadrul Inspectoratului Școlar Suceava, și-a lansat recent cartea cu numărul 38. Se numește <”Prahovenii”. Comunitățile poloneze din județul Suceava în dosarele Securității în timpul regimului comunist al lui Nicolae Ceaușescu>. Este a 15-a care face referire la istoria Poloniei sau la comunitatea poloneză și poate fi citită în format digital pe site-ul editurii Presa Universitară Clujeană.
”De ce <Prahovenii>? E indicativ… E o legendare a Securității pentru polonezi – cel de prahoveni. Securitatea folosea astfel de legendări, de indicative în raportările pe care le făcea la diverse comunități, la diverse obiective. Am încercat în baza arhivelor pe care le-am descoperit la CNSAS, timp de trei ani, înainte de pandemie, am lucrat foarte mult… am încercat să arăt faptul că, la un moment dat, Securitatea, Inspectoratul Județean de Securitate al Județului Suceava, s-a ocupat într-un mod foarte, foarte serios de problema polonezilor din județul nostru. Unu, pentru că apăruse mișcarea revoluționară Solidaritatea din Polonia. Foarte mulți dintre cei din județul Suceava erau vizitați de diverși turiști polonezi, rude apropiate. Se știe că la momentul respectiv polonezii intrau destul de ușor în România, vindeau diverse mărfuri… Trebuie de știut că Securitatea urmărea cu foarte mare atenție fiecare detaliu și încerca să descifreze, să spunem, sensul anumitor întîlniri, mesaje, inclusiv vizitele pe care cei de la Ambasada Polonă le făceau în comunitățile poloneze. Ceaușescu se temea foarte mult de o eventuală mișcare gen Solidaritatea, de aceea unitățile de securitate se ocupau de polonezi. În plus, erau anumite nemulțumiri legate de infrastructură, legate de proasta, să spunem, circulație a alimentelor, deficitară de altfel pentru noi toți care am trăit în acel regim. Unii polonezi nu ezitau să spună lucrurile acestea cu voce tare și atunci Securitatea le-a întocmit dosare de urmărire informativă. Undeva la 53 de dosare au fost întocmite. Pînă la urmă ele n-au produs efecte. Știu că în ultimele zile din noiembrie 1989, generalul Iulian Vlad fusese semnalat de Inspectoratul de Securitate Suceava că anumitor lideri din cadrul comunității poloneze li se vor întocmi dosare de urmărire. Nu s-a mai întâmplat, a venit Revoluția, regimul a căzut și, ca atare, e tot ce s-a întîmplat pe această tematică.
Am scris aici, în volum, și despre intențiile regimului Ceaușescu de a demola efectiv satele poloneze, de a le reorganiza administrativ. Lucruri care au ajuns în presa poloneză, chiar dacă era regim comunist, și au făcut mare vîlvă. În anii `80 a început un proces foarte interesant de reorganizare administrativă a României după model asiatic, să spunem așa. Multe din sate urmau să fie demolate. Unele chiar au fost demolate efectiv și, în locul lor, urma să fie amenajat ceva de genul unor complexe agro-industriale. Nu s-a mai întîmplat pînă la urmă, dar, cum spuneam, această perspectivă a demolării satelor poloneze, foarte disputată la nivelul presei poloneze, la nivelul Ambasadei poloneze… Au existat și contacte oficiale dinspre Polonia spre România în acest caz”.
