”(Nu am vorbit recent cu Daniel Stanciuc – în vîrstă de 20 de ani), doar i-am trimis niște mesaje de felicitare înainte și după Final Four-ul de la Hamburg. Nu știu sigur care va fi viitorul lui, dar cred că tot la Dinamo. Eu știu că multă lume din zona noastră suferă pentru că el nu joacă mai mult acolo, dar cred eu că este pe drumul cel bun și trebuie să cîștige încrederea domnului Pasqual în antrenamente, să se mobilizeze mai mult, să fie mai conștiincios în antrenamente și atunci, cu siguranță, domnul Pasqual o să aibă mai mult curaj să-i dea minute mai multe. Eu cred că anul acesta va fi unul definitoriu pentru viitorul lui. Anul trecut a fost un an de prim contact cu cerințele de acolo, cu nivelul, cu tactica, pentru că acolo sînt foarte multe detalii pe care nu le știi de la început și pînă le înmagazinezi și reușești să le integrezi în jocul tău durează. Anul acesta va fi definitoriu pentru el.
(În campionatele puternice de fotbal din Europa, echipele mari folosesc fără nici un fel de emoție jucători de 16, 17 și 18 ani) și la handbal se întîmplă asta, la echipele mari, dar noi încă nu reușim. Ei vin cu o altă mentalitate – de mici cresc cu presiunea asta a rezultatului, cu cerințe mult mai apropiate de ceea ce este la nivel de seniori. La noi, la copii și juniori, nivelul este mult mai scăzut, e un șoc în momentul în care ei trec la seniori și e nevoie de adaptare vreo doi-trei ani, de asta tind să cred că apar problemele astea. E un șoc, e o diferență mare de pregătire fizică, iar în momentul în care termină junioratul nu stau suficient de bine fizic ca să facă față contactelor cu seniori”. Răzvan Gavriloaia, emblematicul jucător al echipei de handbal de primă ligă CSU Suceava.
