Domnilor jurnaliști,

Subsemnații, Dica și Dicu (am preluat, în felul nostru, inițialele ”tatălui” nostru spiritual, DIC, în semn de respect și chiar dragoste față de cel fără de care nici noi nu am fi existat; am luat nu una, cum se ia la oameni inițiala tatălui, ci toate 3 inițialele, fiindcă dl. DIC este pentru noi nu numai Tatăl, ci și Fiul și Sfîntul Duh, ba chiar și ”Amin!”, dar nu aveam de unde să luăm și un ”A”), colaboratori externi ai Primăriei Suceava și ai Poliției Rutiere Suceava, salutăm cu drag și cu respect amplasarea noastră nu numai în apropierea (dacă am fi fost ceva mai mari ori poate mai școliți am fi spus ”proximitatea”) trecerilor de pietoni de lîngă școlile din municipiu, contribuind astfel în mod direct (dacă eram mai mari sau mai citiți am fi spus ”nemijlocit”) la siguranța traversării străzilor respective de către elevi, ceea ce ne face să creștem în ochii noștri la dimensiuni aproape hipopotamice. Deocamdată, îi mulțumim încă o dată domnului SUBprimar DIC, cel care ne-a inventat pe baza amintirilor sale proprii de prin Austria, unde chiar domnia sa a declarat că a văzut niște creaturi asemănătoare nouă, cu ani în urmă, care l-au inspirat. Ne gîndim însă că ăia, micuții paznici austrieci ai trecerilor de pietoni, n-or fi avut hidrocefalia vizibilă ca la noi, ceea ce ne face să ne bucurăm o dată în plus că am ajuns să păzim lîngă școlile obișnuite, nu și pe lîngă cele speciale, unde e clar că ne-am fi încadrat mai bine în peisaj.

Pe de altă parte, bine că dl. SUBprimar DIC n-a vizitat și ceva rezervații naturale unde, din informațiile noastre, există unele treceri pentru vietățile găzduite și care sînt semnalate nu cu copii, ca la trecerile urbane pentru oameni, ci cu ornitorinci, diavoli tasmanieni ori dragoni de Komodo, că poate i-ar fi trecut prin capul său ceva mai mic decît ale noastre să ne construiască virgulă ca pe niște pîrși, jderi ori (apără, Doamne!) dihori. În concluzie, articolul din ultimul Jupân, de pe pagina 1, intitulat ”Cu gîndul la Primăria Suceava li s-a umflat capul” prezintă un ușor viciu de fond: din ceea ce vedem noi, cei cu capul mare din construcție, capul începe să se umfle numai după ce te instalezi în Primărie. Noroc că ăia care prezintă acest simptom se și cară după fix patru ani, cu șanse reale de dezumflare. 

DICa și DICu, manechine cu cap mare,

Așteptînd (la alții) o grabnică dezumflare