„Eu am scris cîndva o poveste despre moviste. Pe vremuri, pe timpul lui Ceaușescu, știți, în fiecare duminică dimineață, la ora 8, ajungea trenul în gară la Putna plin cu persoane care se îndreptau către mănăstire ca să asiste la slujba duminicală. Și era atunci o modă printre doamnele acestea – pe lîngă fustele alea negre, lungi pînă la glezne, pe deasupra purtau niște fîșuri mov. Cred că era un <fîșar> acolo, prin satele de la Vicov, unde se făceau fîșuri, și a avut un stoc de fîș mov și le-a făcut la toate la fel. Astfel încît soacră-mea, Dumnezeu să o ierte, care locuia la stradă, zice: <Ia, uite, vin movistele de acum!>. Am extrapolat ideea cu movistele – este vorba despre acele persoane care sînt dedicate, dintr-acelea care încercuiesc în genunchi bisericile de cîte patru zeci de mii de ori, care urcă treptele pe coate și genunchi, care au grijă să te certe dacă cumva intri în biserică mai vesel, și așa mai departe. Sigur, și nițel aplecate, pentru că de atîtea mătănii se produc niște lombo-sciatice, probabil. Da, destul de complicată teoria mea. Toate veneau și plecau cu <nașul>. Nici una dintre aceste entități nu-și cumpăra bilet. Păi, de ce?! Pentru că de ce să plătești de la Vicov de Sus sau Vicov de Jos, pînă scoți bilet, stai la coadă… Erau și multe. Dacă pierzi trenul? <Nașul>, bucuria lui… În loc de șase lei încasa trei și se rezolva problema. Toată lumea, mulțumită. Da, de aia a intrat în faliment SNCFR-ul. De la moviste”. Jurnalistul și scriitorul Neculai Roșca.
