Redactorul-șef al ”Monitorului de Suceava”, Tiberiu Avram, a explicat care sînt rațiunile pentru ca ziarul acordă o atenție deosebită numeroaselor accidente de circulație grave care au loc în județul nostru și spune că este nevoie de mai multă educație rutieră, care să fie începută încă din școală.
”Cred că sînt tot mai dese, nu știu dacă le facem noi tot mai vizibile. E vorba de o inconștiență crasă. E multă inconștiență, noi am avut și povestea asta, cred că nu o mai avem – cu permisele date, așa cum s-au dat în Suceava… Acum ceva timp era cu Piteștiul și era replica aia: <Unde ai luat permisul, la Pitești?>…
Eu știu…, ca și motocicliștii, sînt mulți motocicliști, nu vreau să generalizăm, dar sînt așa teribiliști.., le place foarte mult să tureze motorul, să treacă în viteză pe lîngă mașini, deci e vorba strict de teribilismul acesta care o să dispară cu vîrsta, dar s-ar putea pentru unii să fie prea tîrziu, să nu mai apuce.
Noi publicăm aceste știri cu preponderență chiar pe pagina 1, nu pentru senzațional, ci ca un semnal de alarmă. Pentru că cine este șofer…, spre exemplu, și se întîmplă, mergi la un drum lung, evident, cînd mergi la un drum lung, nu mai stai cu 50 de km/h în localitate. Dar, să știi, se mai întîmplă să vezi un accident pe marginea drumului, poate nu grav, și atunci instantaneu ridici piciorul de pe accelerație. Nu știu, e o chestie ce ține de psihic. Toate aceste știri au rolul de a trage un semnal de alarmă, de a sensibiliza participanții la trafic.
Spre deosebire de alte comentarii pe rețelele de socializare, la alte materiale, la astfel de știri toată lumea îl condamnă pe cel care a săvîrșit accidentul, care s-a urcat băut la volan și, dacă te uiți la comentarii, spui: <Dom’le, ce atitudine civică, ce comportament au toți!>. Cu siguranță, asta e gîndirea majorității.
(Din păcate am văzut multe persoane care încă folosesc telefonul la volan fără hands-free). Eu am o mașină veche de 10 ani, care are, evident, sistemul ăsta… Văd și eu tot felul de șoferi cu mașini moderne, care stau cu telefonul la ureche. Stau cu telefonul în mînă și îl țin în mînă și vorbesc. Chiar nu înțeleg.
Știți cum se mai întîmplă, legat de condusul după ce ai consumat alcool? În momentul acela pari foarte lucid, foarte sigur pe tine, te gîndești că nu se întîmplă nimic…, dar, la fel, e vorba de o fracțiune de secundă, de neatenție. În momentul în care ai consumat alcool, evident, reacțiile, timpul de reacție crește foarte mult, nu mai apreciezi exact distanțele, e o falsă impresie că dacă ești băut poți conduce cu aceleași performanțe, să spunem, ca atunci cînd ești perfect lucid.
(Ce am putea face în plus?) Nu poți face nimic mai mult decît, nu știu, o educație rutieră. Am mai zis, cînd eram elev, vorbesc în școala generală, secolul trecut (rîde), aveam ore de educație rutieră. Nu era educație civică, termenul ăsta, în comunism. Erau patrule de circulație, eram îmbrăcați toți, mă rog, cei care participau la patrule aveam niște manșete albe, o diagonală de piele, ca la polițiști, o șapcă pe cap, ieșeam în pauză și dirijam circulația în fața școlii, fluieram. Evident că nu ne băga nimeni în seamă…, circulau și puține mașini, dar în fiecare școală, în fiecare clasă se făceau, probabil la dirigenție, nu mai țin minte, aceste ore de, hai să spun, educație rutieră. Cei care se remarcau sau doreau intrau în patrule de circulație și erau concursuri la nivelul școlii, apoi concursuri între școli de legislație rutieră. Vrînd, nevrînd învățai ceva. Pe de altă parte, învățai ceva ca, nu știu, ca pieton. Ca șofer, pe de altă parte, și eu am devenit un bun pieton de-abia după ce mi-am luat carnetul de șofer, pentru că între timp, de cînd eram eu în patrule, s-a mai schimbat legislația și, neînvățînd legislația, nu știi…
Totul ține, pînă la urmă, de educație. Iar educația asta, repet, trebuie să înceapă din școală. Din punctul meu de vedere, liceul e o perioadă în care se formează cultura generală. Din păcate, sînt astfel de materii, cum este educația civică sau tehnologică, care conțin lucruri foarte interesante pentru cultura generală a unui elev și a unui, evident, viitor adult legat de, nu știu, curent electric, prize, lucruri esențiale, de bază. Materiile astea sînt… În clasa a XII-a nici măcar nu mai vin profesorii la școală sau dacă vin îi lasă pe elevi să învețe pentru Bacalaureat, ceea ce e o mare greșeală. OK, ei spun: <Hai, îi lăsăm ca să nu îi aglomerăm cu teme>, nu trebuie să îi aglomerezi cu teme în ora aceea… În ora aceea, trăim în epoca asta în care poți să faci o prezentare cu filmulețe, cu PPT-uri, nu le dai teme, dar poți face ceva atractiv, astfel încît ei să rămînă cu anumite informații utile, dar aici trebuie să existe și un interes maxim din partea profesorilor. Pentru asta trebuie puțină implicare și muncă, și documentare din partea profesorilor… Eu nu spun că dacă s-ar face astea, gata, am scăpat de accidente, dar e un pas înainte, pentru că singura soluție este educația sau pornind de la educarea tinerilor, ca să ajungă la un moment dat la conștientizarea unor astfel de situații”.
