Ovidiu Pecican: „Sîntem într-o perioadă de greve ale profesorilor și salariile sînt cea mai mică problemă. Să ajungă profesorii în mijlocul carierei, profesoare delicate, cu cuțitul la gît, să ajungă să fie de batjocura unor elevi mai mari în clasă și direcțiunea să nu poată face nimic, inspectoratul să nu facă nimic… Dar la ce ne mai mirăm? Ar trebui asigurată condiția minimală, adică profesorul care pleacă dimineață la ore să știe că se întoarce sănătos, nu înjunghiat. Apoi, ar trebui o reformă radicală a educației, într-un sens al revenirii. Multă lume, inclusiv fostul meu profesor și fost ministru, Andrei Marga, s-a luat după modelele americane. Eu aș propune tocmai invers. Să revenim la paideia greacă, la ideea de educație grecească. Să educăm corpul prin sport, dar și prin igienă, și alte aspecte care interesează corpul. Să educăm mintea prin știință, prin filosofie și prin logică. Și să nu uităm sufletul, pentru că noi avem un suflet. Să educăm sufletul prin recursul la arte. Aș introduce și artele. În loc de studiul religiilor aș spune să introducem studiul istoriei religiilor”.
Emil Ursu: „O problemă este finanțarea. Una este să finanțezi per elev/student și alta e să finanțezi per profesor. Dacă s-ar reveni la finanțarea per profesor, un profesor poate începe anul universitar cu 200 de studenți și poate să termine cu doi. Însă, ăia doi știu carte. În momentul în care tu condiționezi salariul profesorului, care și-așa este cum este pe vremea asta, cînd îl condiționezi de numărul de elevi/studenți s-a terminat. Nu mai există calitate, ci cantitate. La nivelul anilor `40-`50, învățămîntul din Statele Unite era de cea mai bună calitate. Sigur, el avea un background pe învățămîntul german, cu cei care plecaseră de frica lui Hitler. În toate universitățile, indiferent de specializare, că era inginerie, că era medicină, că era filologie, era un curs, nu opțional, de cultură. În primul an, în toate universitățile se studia politica lui Platon. Cînd s-a scos acel curs? Odată cu BlackMatter-ul, în 1959. După aceea s-a renunțat exact la partea asta de suflet și s-a schimbat paradigma. Dacă pînă-n 2000 vorbeam de invenții tehnologice care să vină în sprijinul omului, iată ce se întîmplă astăzi. Vorbim de invenții tehnologice care să înlocuiască omul”. Directorul Muzeului Național al Bucovinei, Emil Ursu, și profesorul, scriitorul și jurnalistul Ovidiu Pecican, care a fost prezent la Suceava cu ocazia lansării uneia dintre cărțile sale, ”Românii: stigmat etnic, patrii imaginare. O căutare istorică”.
