”Eu nu sînt microbist, m-am uitat însă la această partidă. Mă rog, mă uit la meciurile internaționale ale României. Vedeți, noi sîntem un popor foarte interesant. Nu putem trăi fără mituri și, bineînțeles, nu putem trăi fără <tătucă>. Ei bine, luăm miturile, le punem pe soclu, le văruim, le îngrijim, punem flori după care luăm bărdița, le dăm jos de pe soclu, iar le punem și așa mai departe. La fel se întîmplă și cu fotbalul, și nu numai cu fotbalul, în sport, în general, în România. Amintiți-vă ce entuziasm era la Suceava, la un moment dat, legat de handbal. A murit acel entuziasm. Cît entuziasm și cîtă aroganță a existat în anii 90 și, mă rog, cînd Generația de Aur ne-a bucurat foarte mult… evident, Generația de Aur a îmbătrînit, a murit și aroganța, și dintr-o echipă adorată a devenit o echipă hulită. Poate și pe drept cuvînt. Rezultatele au fost cele pe care le știm cu toții. Mă uitam recent la Simona Halep. Cum o priveau românii pe Simona Halep cînd era numărul 1 mondial, cum o privesc astăzi… unii cu reticență, alții cu dispreț și așa mai departe, uitînd că această sportivă a făcut performanță de vîrf în România, are două Grand Slamuri cîștigate, are atîta amar de trofee, a fost numărul unu mondial un an și ceva… A făcut istorie. Dar memoria românului e scurtă și lucrul ăsta se verifică istoric.
În ceea ce privește atmosfera, în primul rând, din Germania, cred că pentru Europa a fost o lecție. Europa de Vest și astăzi, vrem nu vrem, privește cu dispreț încă Estul continentului, asta în condițiile în care motive n-ar fi. Europa de Vest uită că boomul economic din anii 90 – începutul anilor 2000 se datorează exclusiv Europei de Est. Vorbesc de forță de muncă foarte bine calificată, adică foarte bine polarizată, și, bineînțeles, foarte ieftină. Dar beneficiile se uită, întotdeauna rămîn lucrurile complicate, lucrurile grele, lucrurile dureroase. Cît despre atmosferă, românii au făcut, încă o dată, dovada că pot fi și oameni civilizați și că sînt oameni civilizați. Sigur, echipa, nu pot să comentez, a făcut spectacol și a fost o victorie absolut spectaculoasă și neașteptată din cîte am înțeles. Însă, publicul este foarte important. Publicul, cel puțin cît am citit eu în presă, a uimit și cred că a dat o lecție Europei.
N-o să avem memorie lungă, pentru că sînt chestii din ADN-ul poporului român. V-ați întrebat de ce, de exemplu, nu cunoaștem cum se îmbrăcau strămoșii noștri în Evul Mediu. Cunoaștem, cunoaștem din pictura murală și din descoperirile arheologice. Nu s-a păstrat mai nimic. De ce? Pentru că noi întotdeauna am fost orientați spre nou, asta poate e o chestiune bună, și am distrus tot ceea ce s-a învechit, să spun așa. De fapt, noi ne-am distrus singuri memoria culturală. Or asta s-a făcut din mai multe motive, începînd cu cel religios, terminînd cu sărăcia, să spun. Ca atare, e complicat, este foarte complicat. Mă uit, astăzi sînt tot felul de magazine de antichități cu mobilă suficientă <din afară>, dar nu doar mobilă, ci și artă decorativă și așa mai departe. Au mare succes, pentru că și românii încep să priceapă, mai ales cei care au lucrat <în afară> și care au intrat în diverse case din Occident, și au văzut, erau foarte mirați: <Domnule, mobilier de-o sută de ani!>. Cînd spui de-o sută de ani, începe să aibă rezonanță. Dar ca să ai ceva de 100 de ani, trebuie să păstrezi 100 de ani”. Emil Ursu, directorul Muzeului Național al Bucovinei.
