”Toată lumea spune că salariile sînt mari, dar pentru asta e nevoie de… timp, da?! Și timpul nu mai este ca înainte, timpul presează. Doi, e nevoie de examene de grade didactice. Și e nevoie de strîns hîrtii pentru a obține o gradație de merit, care înseamnă 20%. E o mare birocrație. Foarte mare. Gradul didactic, și la noi, de exemplu: ai luat gradul didactic la 28 de ani, pînă la 60 nu mai ai nici o treabă. Nu, normal, după cinci ani ar trebui iar să dai… S-ar putea să trezesc emoții, dar peste tot, odată la cinci ani, mai ești pus să pui mîna pe… Dar la noi nu. Și gîndiți-vă că sînt persoane care la 28-30 de ani au gradul I. Nu o spun cu răutate, dar sînt persoane care au luat gradul I și, gata, s-a terminat cu a citi o metodică sau un tratat, sau să participe la un curs de formare, pentru că, fie sînt posibilități materiale, fie nu, fie este dorință sau nu este dorință… Iar în ceea ce privește gradația de merit, toți așteptă. Asta este 25% din salariu timp de patru ani. Dar sînt unele persoane care azi au luat gradația de merit și de mîine încep să colecționeze din nou hîrtii. Și atunci, ce-i la bază?! Munca, valoarea ta la clasă, și aici a rămas un semn de întrebare… Cum? Au spus că vor plăti cadrele didactice în funcție de performanța obținută la clasă. Eu am participat la așa ceva, la Minister, în calitate de expert în educație, am participat la discuții legate de cum trebuie plătit cadrul didactic în funcție de performanța la clasă.
Ar fi extraordinar ca într-o școală, în funcție de rezultate pe care le ai cu copiii, să arăți de unde i-ai luat, da, o testare inițială și după o lună, două sau trei, sau cît vrei tu să vezi progresul acelui copil. L-ai luat de la 5, l-ai scos la 7. Și atunci este progres. Și în ziua de azi, toată lumea, fie muncește unul de plesnește, fie o ia mai ușor, salariul este același. Este foarte greu să nu fie subiectivism. Foarte greu. Părerea mea, pot veni și alții cu fel de fel de păreri, dar eu vă spun că există un institut de știință a educației. Avem de obicei capitolele, la orice obiect sînt, și la școala de la Suceava, și la școala de la Ulma, și la școala numărul 2 din București. La final, Institutul de Știință a Educație ar putea promova teste de evaluare somativă unitare la nivel de țară. De asemenea, ar trebui, aș pune o întrebare: cîte discipline au la ora actuală competențe scrise, în așa fel încît să știi clar la finalul clasei a IV-a ce știe elevul la română sau la matematică, pentru a avea minim sau maxim în notare? Nu avem standarde naționale de evaluare. Nu există decît la clasa a IV-a. Avem mult, vorbim mult… dar uneori se pune înaintea boilor căruța. S-au supărat pe vremea cînd eram adjunct cînd am spus că este foarte dificil să iei un elev cu media 5. Avem și cu 4 care intră la liceu. Și mai jos. Așa. Dar am zis așa, onorabil ar fi ca după patru ani să ajung să-l ajut să ia 6 la Bacalaureat. Asta este minune. Pe acești profesori ar trebuie să-i plătim dublu. Numai cine nu muncește cu copiii nu-și dă seama cît de greu e să ridici un asemenea copil.
Iar o să se supere diferite persoane, dar eu nu vreau să supăr pe nimeni, sînt pacifist acum, dar sînt persoane care, de exemplu, intră copilul de la 9,50, sînt școli, clase de liceu în care la clasa a IX-a s-a intrat cu minim 9,50 și după patru ani s-ar putea să mai aveam cîte unul, doi care nu reușesc să treacă la Bacalaureat. Ce semne de întrebare avem? Unde e? Care e valoarea muncii? Acum depinde și de copil. Depinde, dar rolul nostru ca școală care este? În momentul cînd am văzut că o lasă mai moale, cum era pe vremea mea, imediat era atenționat părintele. Și acum revin la părinte, care a trebuit să știe clar care îi este rolul și cum trebuie respectată școala. Nu mergi la școală să faci ordine tu, ca părinte. E clar: la școală te duci, vei fi consiliat, și împreună cu copilul, împreună cu cadrul didactic, se face tot ce trebuiește pentru el”. Expertul în educație Ioan Puiu, fost adjunct al Inspectoratului Școlar Suceava.
