„Civilizația noastră se bucură de existența unor valori pe care le transmitem de la o generație la alta, că vorbim de, știu eu, de piramide, că vorbim de tablouri, că vorbim de lucruri deosebite care ne fac mîndri pe noi, ca și civilizație… Sîntem probabil într-un moment, într-un declin, în care cei care nu sînt capabili să creeze valori care să dăinuie peste generații pot să dăinuie distrugînd acele valori… Să arunci cu supă peste Mona Lisa, care oricum este protejată cu sticlă, dacă ți se pare că e un gest deosebit… Este mai mult ceva legat de patologia persoanei, o persoană care dezvoltă mai mult o personalitate antisocială decît una care să genereze plus valoare. Mai mult decît atît, lucrurile merg și mai departe, să ne uităm ce au făcut ISIS cînd au tras în, știu eu, basoliefuri și în monumente istorice, care pînă la urmă, chiar dacă nu ne aparțin nouă, aparțin civilizației umane și ne mîndrim cu ele. Distrugerea acestor lucruri înseamnă ceva. Înseamnă, fie că civilizația noastră este în ușoară decădere, și cred că ăsta este unul din adevăratele motive, în decădere socială, cum spunem noi, care ține și de cultură, și de religie, și de economie, și de tot ce vreți. Și apar și răbufniri de acest gen, exagerate, care nu fac decît să accentueze și să demonstreze. Persoanele respective, dacă mă întrebați, da, prezintă anumite tulburări de personalitate, o personalitate de tip antisocial, de tip rebel, care nu reușește să își manifeste frustrările decît distrugînd și atrăgînd atenția într-un mod fals vizavi de anumite valori culturale sau istorice. Asta poate și din cauză că cei care ar trebui să ne asculte nu ne ascultă și este iarăși, poate, fenomenul ăla de a munci individual: <eu am dreptate și tu nu știi nimic, și tu trebuie să faci ceea ce spun eu>. Și dacă avem astfel de conducători care gîndesc așa și nu gîndesc în echipă, la binele unei comunități, atunci sigur că apar și reacții de acest gen – frustrări și lucruri care să atragă atenția. Ard tablouri, ard steaguri, ard tot felul de lucruri – este o răbufnire a unor persoane nemulțumite, frustrate, repet, împotriva unei societăți care nu acordă atenția cuvenită, mai ales cînd oamenii se adună în grupuri și atunci capătă acea putere”. Renumitul medic psihiatru Alexandru Paziuc este președintele Asociației de Psihiatrie Socială din România.
