Pînă pe 15 aprilie 2026, la Muzeul de Istorie din Suceava, poate fi vizitată expoziția <Luxul dantelei>. Emil Ursu, directorul Muzeului Național al Bucovinei:
”Expoziția <Luxul dantelei> este spectaculoasă, pentru că moda întotdeauna a reprezentat o atracție. Piesele pe care noi le propunem în perioada asta – expoziția a fost deschisă în 18 februarie și va rămîne pînă în 15 aprilie disponibilă pentru public – prezintă o serie de piese din, sigur, moda de secol XIX și începutul secolului XX, dar, așa cum bine știm, moda revine din cînd în cînd… Modă care vorbește de o lume nici nu știu cum să-i spun, o lume civilizată… Noi cumpărăm blugi, două tricouri… O lume cu <etichetă>. Or, de exemplu, în secolul XIX și începutul secolului XX, cel puțin pentru femei, era o mare problemă îmbrăcămintea. Erau ținute de dimineață, ținute de prînz, ținute de seară, ținute de spectacol, ținute de întîlniri și așa mai departe, de parc, de plimbare… Chiar și cei mai săraci tot se îngrijeau.
Vedeți, noi vorbim mereu despre ia românească și o considerăm ca fiind esența civilizației tradiționale românește. Ia românească, de ce este spectaculoasă? Pentru că fiecare fată sau femeie o înfrumuseța cît mai mult, așa cum considera ea. Sînt ii care arată foarte bine, sînt absolut spectaculoase, prin rafinament, în primul rînd, și sînt ii care arată mai puțin bine. Asta vorbește și de gust, vorbește, sigur, și de anumite posibilități, de anumită manualitate, să spun așa, abilități tehnice. Deci, și la nivel rural a existat întotdeauna o necesitate pentru lux. Acum, sigur, e diferită ia de dantelă, fără doar și poate, dar tendința și nevoia există.
(Apropo de cămăși, Cristina Timu, din Ciocănești, a povestit la Radio Top de cele cusute manual de mama sa în vîrstă de 75 de ani. La o cămașă se lucrează în jur de patru luni și costă 1.500 de lei). Lucrează o lună de zile pentru că, probabil, are mașină de brodat. Însă, o cămașă din aia necesita uneori și cîte un an de zile. E drept că nu lucra în fiecare zi. Pînza se făcea manual, după care, odată cu Revoluția Industrială, pînza a început să se facă industrial. Pînza în sine, că era din in, pînza cea mai importantă, că era din, știu eu, cînepă, de exemplu… Hainele din cînepă, de regulă, se foloseau pentru lucru. Dar, vorbind de in, inul topit are altă calitate, e mult mai fin, mult mai ușor de lucrat și atunci, evident că și piesele vestimentare diferă de la epocă la epocă.
Revenind la dantele, la rochii și tot felul de, știu eu, gulere și alte accesorii de îmbrăcăminte… tot din dantelă se făceau batiste. Batista, cred că pînă spre 2000, a fost un accesoriu obligatoriu. Astăzi stă în buzunarul de la piept la un sacou al bărbaților, maxim, pentru că folosim batiste ecologice. Evantaie se făceau din dantelă, umbrele, mănuși, poșete și chiar și bijuterii”.
