”Era o vorbă, <- Cine a fost pe acolo?, – Dintre gospodari, eu și primarul>. Erau înainte nunți în aer liber (nu erau săli cu mii de locuri ca acum) prin vale, pe la Boroaia, Baia… era pe schimburi. Am fost la o nuntă dintr-acelea la un coleg de muncă de pe vremea aia. Era un fel de cort. Mergeai acolo și îți dădea la intrare, ca la un fel de ghişeu, strachina cu sarmale, jumătatea de samahoancă, terminai sarmalele… și zamă, supă, mă rog… și jumătatea de samahoancă de pereche, gata, la joc! Puteai să joci două zile, cît ținea nunta. La masă nu mai aveai ce căuta, doar mergeai pe la ghişeu, mai plăteai o dată la nuntă, veneai ca nuntaș nou și o luai de la capăt. Mai luai o strachină de sarmale și o jumate de samahoancă… Trei zile și trei nopți durau pe acolo nunțile. La Remezău, la noi, nu era pe ture, Doamne ferește! Toată lumea stătea la masă, era nuntă din asta care începea seara și se termina dimineața, pe la ora 08.00, cînd soarele era sus… Atunci, ultimii gospodari din sat, care încă mai aveau ceva de vorbit (rîde)… și cu nevestele: <Hai, mă, bărbate acasă! Hai, măi, omule bun! Hai, mă…!>, iar bărbții: < Încă un pic!>. Nu îi aștepta taxiul, Doamne ferește! Poate faetonul… (rîde). (Ajungeau acasă cu cămașa scoasă din pantaloni și cu nevasta boscorodind), fără dintr-astea nu era nuntă. Nunțile pe acolo, prin zona aceea, Vicov, Putna, erau nunți cu prețuri de oraș. 700-800 de lei mergea masa, pe timpul lui Ceaușescu. Dincoace, dacă erai singur, cu 100 de lei ai rezolvat treaba cu găluștele și cu samahoanca. Și cu jocul. Ieșeai ieftin. Se punea samahoanca, cînd avea copilul un anișor, în pămînt, se îngropa. Știu tot de prin zonele astea. La noi nu se punea problema așa, că aveam fabrica de spirt la Rădăuți si totul mergea pe bază de spirt. Și bere de Solca. Spirtul se făcea cu secărică”. Jurnalistul și scriitorul Neculai Roșca.
