”La invitația unui prieten am fost la un festival rugbystic în Anglia, unde numărul părinților l-a depășit pe cel al copiilor. Dacă au fost peste 400 de copii la întrecere, numărul părinților era undeva la 600. Mi-a plăcut foarte mult că toată lumea era implicată. Fiecare adult a contribuit cu ceva la acel festival și mi-a rămas gîndul acolo. Îmi doresc foarte mult să fac măcar jumătate din ceea ce fac oamenii ăia în Regatul Unit. În Anglia rugbyul este o tradiție și festivalul s-a desfășurat într-o localitate cu vreo 12.000 de locuitori și cinci terenuri de rugby. Asta spune mult, dacă într-o localitate cu 12.000 de locuitori școala de rugby avea cinci terenuri. La competiția din Anglia am observat copiii făcînd sport cu zîmbetul pe buze și că nimeni nu-i ceartă. Părinții de pe margine doar privesc spectacolul. Nu țipă la copii, nu țipă la antrenori să le spună cam ce ar trebui să facă. Antrenorii vorbesc foarte calm și este o disciplină fantastică. S-a jucat pe cinci terenuri acea competiție și nu se auzea decît fluierul arbitrului. La noi, de obicei, adulții se pricep cam la tot ce se întîmplă: politică, sport, cum să-ți organizeze alții viața… Ăsta-i paradoxul românesc. Noi avem soluții pentru problemele altora, dar mai puțin pentru ale noastre”. Profesorul Lucian Preutescu, președintele Asociației Județene de Rugby Suceava.
