„Dacă nu era pandemia îmi mai trebuiau vreo 10 ani ca să ajung la actualul nivel profesional. A fost o maturizare intensivă, forțată. Au fost foarte multe momente cînd îmi apărea în gînd ideea că nu mai rezist, că nu mai pot, că nu mă mai interesează, că nu mai merg la muncă. Dar, mă trezeam dimineața și ziceam că nu are cine să facă treaba asta, că trebuie s-o facă cineva, așa că hai să merg mai departe… Pînă la urmă am ajuns să ne facem programul de bază, adică acele 150 de ore lunare plus ceva ore suplimentare în situații în care nu aveam colegi. La început era o nebunie cu ture de 8 ore. Începeam la ora 24.00 și plecam la 08.00 dimineața. Nu mai știam cînd e zi, cînd e noapte, cînd e week-end. În momentul în care ne-am separat COVID și non-COVID am trecut la 12 ore. Programul e mult mai în regulă. Apuci în cele 12 ore să-ți vezi pacienții, să-i investighezi, să-i bibilești, cum se spune. E suficient ca după 12 ore de muncă să poți să te duci să te odihnești. Combinezoane de protecție mai purtăm doar atunci cînd avem cazuri COVID. Însă, conform protocoalelor din ultima perioadă există și alternativă: costumul chirurgical de unică folosință, care poate fi folosit în loc de combinezon. E o îmbunătățire majoră. Secția ATI a primit scrisori de mulțumire din partea unor pacienți tratați. Au fost pacienți care au trecut prin momente foarte grele și au reușit să fie din nou pe picioare. Unii au trimis scrisori de mulțumire. Au trimis scrisori pe hîrtie”. Dr. Adrian Vasilcovici, șeful Secției ATI din cadrul Spitalului Județean Suceava.
