”Și noi am fost sportivi, și noi aveam contracte, dar parcă nu eram așa de înnebuniți sau poate nu erau atîtea oportunități ca în ziua de astăzi și banii ăia nu erau așa de importanți. Cînd eram jucător știam că am de luat salariul pe care îl aveam de luat în ziua la care se decidea. Nu era un contract prestabilit cu anumite bonusuri cum este acum. Atunci știam că am de luat o indemnizație de efort pe care o luam la sfîrșitul lunii în funcție de locul din clasament, aveam niște prime de joc pe care le cîștigam dacă aveam victorii în timpul campionatului și ăștia erau cam toți banii de atunci. Era verbală (înțelegerea – n.r.), nu scrisă, mergeam pe respect. Cea mai mare indemnizație era de la locul I la locul IV (în liga a II-a – n.r.) și era de 1.200 de lei pe lună. Salariul era în funcție de ce pregătire aveai, în funcție de unde erai angajat, pentru că eram angajați la societăți. Eu, pentru că aveam studii superioare, aveam în jur la 2.500 de lei. Salariul plus indemnizație de efort, undeva la 3.700 de lei. Și cu punctele luate undeva pe la 5.000 de lei”. Florin Cristescu, fostul căpitan al divizionarei A de fotbal CSM Suceava, despre banii cîștigați cînd juca în liga a doua, o ligă care ca valoare era poate peste ce înseamnă astăzi Liga I.
