Asociația Institutul Bucovina, condusă de Vasile Gafiuc, a ajuns la 20 de ani de activitate. Domnul Gafiuc a vorbit despre una dintre cele mai de impact misiuni pe care le-a avut organizația în acești ani: cea de la Țîmpoceni, Păltinoasa, un cătun ai cărui locuitori nu aveau pînă nu de mult curent electric, asfalt, canalizare, o școală și nici măcar o adresă proprie ori documente.
”Una dintre cele mai importante activități a fost schimbarea misiunii la un moment dat, în 2014. A fost, așa, o turnură, pentru că am ajuns într-o comunitate unde copiii nu aveau acces la grădiniță, nici la școală, nu exista nimic… Țîmpoceni, Păltinoasa.
Cred că noi degeaba promovăm conceptul de dezvoltare comunitară prin educația adulților și educație continuă, pentru că, de fapt, primim beneficiari fără educație primară, fără educație preșcolară, fără educație din familie… Și acolo a fost un moment cînd am spus <OK, nu putem să lăsăm acești copii sau să-i predăm la alte asociații care au ca misiune copiii, trebuie noi să facem ceva>. Și, iată că, astăzi, avem cinci copii de acolo care au ajuns pentru prima dată la liceu. Cătunul Țîmpoceni n-a avut niciodată copii care să ajungă mai departe de clasa a VI-a, a VII-a.
Practic, sîntem acolo prezenți, într-o cămăruță închiriată la o familie, pentru că acolo e o comunitate defavorizată, 67 de familii… am închiriat-o și am început să desfășurăm activități de tip after-school. Nu cu scopul de a înlocui școala, ci cu scopul de a-i încuraja să se ducă la școală, chiar dacă era la distanță. De anul acesta avem și școală primară în comunitate, făcută de Primărie. Noi am dezvoltat un after-school și am susținut prima clădire publică în comunitatea aceasta. De acum putem să spunem că Țîmpoceni trebuie să apară și în acte. Știți, oamenii de acolo, ei nu au adresă… Apare Capu Codrului fără număr. Deja s-a pus și asfalt, începem să avem și canalizare, avem curent electric… Primăria, bineînțeles, dar trebuia să mobilizezi, să sprijini Primăria, pentru că responsabilitatea asta nu este doar a Primăriei, ar trebui să fie o responsabilitate a comunității…
La început am avut proiecte finanțate prin FDSC, Fondul de Dezvoltare Socială din România ne-a finanțat. Și a fost <pilot> un an de zile. Am văzut că lucrurile se schimbă semnificativ, am văzut copiii că se duc la școală, își fac temele, iau note bune, au progres… și atunci l-am continuat. Am fost și prin voluntari, pentru că noi organizăm și școală de vară acolo, nu doar în timpul școlii. Copiii, acolo, au nevoie de acest tip de activități. Și ulterior, tot timpul am găsit cîte o linie de finanțare pentru componenta aceasta – after-school. Constant am mers cu încălțăminte, îmbrăcăminte…
Copiii sînt la liceu la Gura Humorului toți cinci. E mai aproape, au și transport. La <Alexandru cel Bun>, și sînt la liceu, nu doar la școală profesională. (Ținem legătura cu ei – n.r.), chiar anul acesta, pentru cei cinci care au intrat în clasa a IX-a am dezvoltat cu Colegiul <Alexandru cel Bun> un program de mentorat. Practic, fiecare profesor înscris în program și-a luat cîte un copil ca să-l mentoreze pe perioada liceului. Pentru că avem o problemă și aici – copiii abandonează liceul în clasa a IX-a. Cerințele la liceu sînt diferite, nu ține doar de a învăța. Ține și de haine, ține și de excursii, ține și de niște venituri care sînt extra… Acei copii trebuie sprijiniți în continuare și financiar, și material, dar mai ales ei au nevoie de încurajare – că ceea ce fac bine este pentru ei și pentru comunitate. Copiii sînt foarte mîndri, se vede, așa, sclipire în ochii lor… Noi sîntem foarte bucuroși că îi putem sprijini. Chiar la început de an ne-am dus cu ei la Decathlon, cu voucher, și și-au cumpărat ce au vrut ei. Am spus că <Aveți activități sportive. Deja la liceu e alt nivel. Trebuie să vă îmbrăcați bine, să aveți tot ce vă trebuie, pentru ca voi să faceți față>. Fenomenul de bullying a scăzut foarte mult ca și vîrstă, deci nu se mai întîmplă doar la liceu, se întîmplă și în școala primară, și accentul acesta pe vestimentație este foarte mare și discrepanțele acolo apar. Pentru că, pînă la urmă, orice copil, orice tînăr vrea să aparțină unui grup și ești acceptat în grup dacă îndeplinești niște standarde.
Fac naveta copiii. E aproape. E o navetă de jumătate de oră. Nu e foarte dificil. Au transport. Noi ne-am îngrijit să aibă abonamente la început de an, pentru că acestea se decontează, dar nu se decontează imediat, se decontează prin decembrie.
Ideea e că practic, acolo, în comunitate, cînd am ajuns, chiar dacă aveam o misiune cu un proiect – să monitorizăm discriminarea copiilor la școală, cînd am descoperit comunitatea aceasta fără nimeni, pur și simplu am zis nu putem să o lăsăm așa – <Haideți să ne implicăm”>. De fapt, nu am știut, dar am învățat. Puteam să zicem <OK, noi nu avem o misiune copiii, noi nu sîntem licențiați pe aceste servicii, nu putem să desfășurăm activități pentru copii, nu știu, haideți altă organizație>. Dar ne-am dat seama că este foarte dificil și partea asta de dezvoltare comunitară solicită implicarea tuturor. Totdeauna am lucrat bine cu Primăria, bineînțeles, și Primăria a avut foarte multe limitări, pentru că o comunitate unde oamenii nu au documente, vorbesc de stare civilă, unde familiile, cele mai multe, trăiesc în concubinaj, unde copiii dintr-o familie au și patru nume diferite de familie, pentru că nu s-a dus tata să-l ridice de la maternitate… Copiii care sînt la liceu acum au buletin, evident.
Situația aceasta cu documentele, cu starea civilă, cam tot s-a rezolvat. S-a rezolvat și prin împuternicirea comunității să plece la muncă în străinătate, pentru că ei cu activitățile sezoniere de vară nu se descurcau. Infracționalitatea era o problemă. Să știți că am avut sprijinul foarte mare al Inspectoratului Județean de Poliție și Poliția Locală de acolo… Chiar liderul de sindicat al polițiștilor este din comunitate și a venit cu noi de fiecare dată cînd am distribuit alimente, produse, cadouri. La început nu ne știau, venea toată lumea, toată lumea voia mai mult decît puteam noi să oferim, știți cum se întîmplă, o îmbulzeală din asta… Dar pe parcurs lucrurile s-au calmat. Am fost acceptați”.
