Cazul dramatic din județul Timiș, în care trei minori au fost implicați în uciderea unui adolescent de 15 ani, a reaprins o dezbatere intensă în spațiul public privind răspunderea penală a copiilor. Printr-o petiție semnată de foarte multă lume se cere să nu mai fie un prag de vîrstă pentru răspunderea penală în cazul fapte foarte grave, prag care în România este de 14 ani. În acest context, psihologul Doina Schipor, conferențiar universitar doctor în cadrul Universității <Ștefan cel Mare> din Suceava, a oferit perspectiva sa asupra implicațiilor psihologice și sociale ale unei eventuale modificări a vîrstei răspunderii penale:
”Dacă ne gîndim, așa, la nivel absolut, sînt niște copii, de fapt, sînt niște copii care, în plus, trec printr-o perioadă de schimbări puternice atît la nivelul sistemului nervos, cît și la nivel fizic, în general, însă, dincolo de asta, gravitatea faptelor cere probabil o reconsiderare, pentru că, într-adevăr, dacă e doar să ne raportăm empatic la ce se întîmplă prin școli, nu numai în situația despre care discutăm acum, dar, în general, pentru că mi se pare că ne întîlnim de multe ori să discutăm exact despre aceste probleme de violențe care apar la vîrste din ce în ce mai scăzute în școli, acolo e nevoie. Într-adevăr, această măsură legislativă, această pedeapsă, ea nu ajunge la acești copii, nu sînt ei informați despre lucrurile acestea. Dar, prevenția ar avea, într-adevăr, un efect. Adică, ar trebui să existe politici educaționale antiviolențe mai evidente în școli, în așa fel încît copiii să fie informați despre efectele faptelor lor, dar, pe de altă parte, nu numai despre pedeapsă este vorba aici, în această intervenție, ci mai mult despre lucrul cu dezvoltarea morală a copilului, cu dezvoltarea psiho-socială a lui. Mă refer aici foarte mult la empatie, la a construi relații și între ei, și cu ei, între adulți și copii, mai ales că sînt în perioada adolescenței, care e o perioadă mai dificilă în raport cu celelalte perioade de dezvoltare. Aici, cred că e nevoie, și cred că toate aceste evenimente care apar… Am discutat despre evenimentul de la Vicov, de la noi, am discutat despre acel film despre adolescență, iată, acum discutăm despre acest caz…Toate sînt semnale, sînt semnale pe care le primim de la felul în care se dezvoltă societatea și sîntem noi, adulții, responsabili pentru felul în care se dezvoltă societatea, iar instrumentul pe care îl avem nu este doar legea, este și legea, e foarte importantă, dar este și educația.
(Gazeta Sporturilor a realizat o anchetă și a descoperit că băiatul de 13 ani care a ucis era legitimat la un club de fotbal din județul Timiș. Antrenorul lui a spus că era un băiat foarte violent, iar pedepsele pe care i le aplica nu aveau efect). Antrenorul nu e responsabil, el a făcut ce putea el să facă în dreptul lui, însă aici e vorba de un cumul de factori, aș putea spune un cumul de vulnerabilități pe care le poate aduna un copil. Și este vulnerabilitatea biologică, da, într-adevăr, poate e vorba de un sistem nervos care este un pic mai puțin echilibrat, e moștenit, să zicem că aici nu e vina lui și nici a celor din jurul lui, însă ceilalți factori sînt factori care vin și dinspre familie, dinspre societate, dinspre școala care permite, dinspre mass-media care transmite și promovează modele de violență, dinspre rețelele sociale unde ești liber să te manifești cum vrei și asta îți întărește un anumit tip de comportament violent… un cumul de factori de risc care construiesc această structură de personalitate pe care nu ne-o dorim. De aceea e nevoie să ne responsabilizăm cu toții acolo unde sîntem, în jurul nostru. Poate chiar, nu știu, în rolul pe care îl avem uneori nu neapărat de părinți, de profesori, de consilieri școlari, ci chiar și de vecini, și de persoane care asistă pe stradă la astfel de situații care implică violență și să nu rămînem pasivi și neimplicați. Să conștientizăm că avem fiecare un rol”.
