„Am amintiri și imagini întipărite (din perioada în care era elev al Colegiului Național Nicu Gane Fălticeni, în anii `70 – n.r.), pentru că de la etajul liceului, din clasa în care învățam, unde se făceau orele, aveam priveliștea exact în curtea unității de pompieri. Stînd la geam, de multe ori eram mai atent la exercițiile pe care le făceau pompierii acolo decît la ore. Erau exerciții, erau și plecările în misiuni. Se făcea instrucție puternică, și cu gardul, și cu frînghia, și cu stingătorul, și cu masca pe figură. Armata te călea. Stagiul militar era o perioadă care-ți dezvolta și personalitatea și caracterul. Am făcut armata la tancuri, la Galați. La vremea respectivă nu se ținea cont de înălțime și de celelalte caracteristici, ci se mergea pe specialități. De exemplu, cei de la Facultatea de Mecanică de la Iași anul ăsta fac la tancuri, la Galați. Curios că în aceeași unitate militară, la tancuri, era și un pluton format din studenți la Teologie. La armata cu termen redus aveam un alt program, dar era o unitate în care se aflau și soldați de la termen lung, respectiv un an și patru luni. Eu am debutat puțin cu stîngul, dar așa e în armată. Pedepsit, oarecum, am început cu o perioadă de detașare la poligonul unității. Acolo am învățat mai mult decît colegii mei, inclusiv cum se conduce tancul. Detașau și de la TR pentru că cei de la trupă mergeau într-o aplicație de o lună și trebuia să fie cineva pentru administrarea și îngrijirea poligonului. Era undeva la 20 de kilometri de Galați și mi-a prins bine deplasarea aia. Echipajul unui tanc este format din patru oameni: comandant, ochitor, trăgător și mecanic. Pe de altă parte, armata era un prilej de a-l cunoaște mai bine pe cel de lîngă tine. Armata era un prilej și o perioadă la care ajungeai să-i cunoști pe colegi și se sudau adevărate relații de prietenie”. Vicepreședintele Consiliului Județean Suceava Vasile Tofan.
