În 2024, în România se merge pe aceeași structură a anului școlar ca în anii anteriori – cinci module de cursuri și cinci vacanțe. Elevii și preșcolarii români au început cursurile pe 9 septembrie 2024 și le vor încheia pe 20 iunie 2025. În cadrul unei emisiuni la Radio Top, profesoara de franceză Mariana Ciupu, directoarea Școlii Gimnaziale nr. 4 Suceava, a făcut o comparație între sistemul de învățămînt din România și cel din Finlanda, țară pe care a vizitat-o în scop profesional.
”Am fost în Finlanda anul trecut. Am făcut o comparație, un studiu comparativ, eram curioasă. Și, punînd pe hîrtie structura anului școlar din Finlanda și cea din România, am ajuns la concluzia că noi, practic, avem cu patru săptămîni de școală mai puțin față de Finlanda. La ei structura e pe două semestre: semestru de toamnă și semestru de primăvară. Au trei vacanțe, nu au <Săptămîna verde>, <Școala altfel>… activitățile extrașcolare și extracuriculare sînt integrate în programul școlar. Și ei încep școala undeva pe 8 august, iau prima vacanță pe 20 decembrie și termină școala pe 31 mai. Iar noi avem mai multe săptămîni de vacanță, cam cu două săptămîni, și plus acele două săptămîni: <Săptămîna verde> și <Școala altfel>. Deci, sîntem practic în top 3 state europene cu cele mai puține zile de școală din Uniunea Europeană.
Structura școlară din Finlanda funcționează de ceva timp, la noi sînt și mai dese schimbările. Paradoxal, apropo de schimbarea aceasta, vă spun de unde a venit: a existat un program pilot la nivelul Ministerului Educației, care s-a implementat într-o școală româno-finlandeză din Sibiu, se numește Școala ERI. Practic, acolo s-a derulat pentru prima oară în România, ca experiment, această structură a anului școlar pe cinci module și cinci vacanțe. Și managementul de acolo a ajuns la concluzia că se respectă mai bine curba de efort în învățarea elevilor. Și atunci, Ministerul Educației a decis să implementeze această structură a anului școlar la nivelul tuturor unităților de învățământ din țară. Deci, culmea, a plecat chiar de la un experiment aplicat într-o școală româno-finlandeză. Asta e foarte interesant, dar s-a generalizat, s-a aplicat mult prea repede modelul acesta, s-au tras niște concluzii pripite, din punctul meu de vedere. Eu aș fi preferat structura pe două semestre, cu trei vacanțe și, să zicem, în plus față de alte școli, să avem o săptămînă altfel, în care să includem și activități de dezvoltare durabilă specifice săptămînii verzi. Eu n-am avut nici <Săptămîna verde>, nici <Școala altfel>, am prins și trei trimestre o perioadă, după care a venit reforma aceea din `98 și am trecut pe semestre și pe calificative.
(În altă ordine de idei), noi, directorii, sîntem copleșiți de documente și vreau să spun că noi sîntem cei care avem normă didactică. Deci, sîntem printre singurele state din Uniunea Europeană în care directorul are normă didactică. Eu am 14 ore. Norma didactică standard e de 18 ore. Am acceptat atît de multe ore pentru că părinții și elevii au solicitat limba franceză la clasă. Da, mi-este greu, dar nu mă plîng, îmi asum. Asta am vrut, altfel, dacă ești director adjunct ești obligat să ai 8 ore. Dar, la cursul din Tenerife, unde m-am întîlnit cu foarte mulți directori, am aflat că în Franța, în Italia, în Germania, directorii sînt degrevați total de ore. Eu nu mi-aș dori lucrul ăsta, mie îmi place munca la catedră și consider că un director trebuie să fie ancorat în realitate. Chiar și directorul din Italia cu care am vorbit în Tenerife mi-a spus același lucru, că i-ar fi plăcut și lui să mai aibă două – trei ore de curs, ca să țină legătura cu ceea ce se întîmplă de fapt în școală”.
