„Nu se face un film cu Ștefan deoarece Ștefan cel Mare nu este atît de celebru în lumea occidentală. Orice american știe de Vlad Țepeș și de Dracula. Despre Ștefan cel Mare… Este foarte greu să demitizezi o serie de personaje, o serie de fapte, de lucruri, dar, în același timp, măcar un film documentar se poate realiza. Evident, cineva trebuie să dea banii, cineva trebuie să fie dispus și trebuie să existe o piață, o cerere. Or, cu părere de rău, dacă ne uităm la toată filmografia contemporană, există un șablon. Pui șablonul, dai cu vopsea pe deasupra și îți rămîne filmul. În România se fac filme pentru premii din banii statului. Nu interesează pe nimeni cîți beneficiari sînt, ceea ce-i foarte rău. La fel și cu arta teatrală. Teatrul întotdeauna a fost pentru distracția poporului. Filmul a fost <inventat> pentru distracția poporului, o distracție mai facilă decît teatrul. Că au devenit mijloc de propagandă, asta-i o altă discuție”. Emil Ursu, directorul Muzeului Național al Bucovinei.
