”Cred că un cuvînt care l-ar descrie cel mai bine pe domnul Duckadam era accesibilitatea. De obicei, fotbaliștii au tendința asta de a pica puțin în impresia imaginii pe care o au. Cad un pic în tentația asta, dar el nu era așa. Niciodată nu mi-a dat impresia că încearcă să fie mai mult decît un egal cu noi toți ceilalți. Era un om extraordinar de deschis, amuzant. Era el cel care căuta dialogul. De obicei, fotbaliștii pe care-i mai cunosc și eu încearcă să limiteze comunicarea și să scurteze subiectele. Dar el nu era așa. Cred că dintre numele mari, el și cu Belodedici sînt oameni înainte de orice altceva. Sînt niște oameni extraordinari, niște caractere foarte bune, oameni care nu îți dădeau nici un moment impresia că sînt CV-urile, în primul rînd, despre care știm toți. Erau într-adevăr oameni. Pe Belodedici, din fericire, îl mai aveam printre noi, dar pe Duckadam nu. Și e mare păcat că, pînă la urmă, faptul că ei se comportă așa, îi fac în ochii multora să pară mai puțin valori decît sînt de fapt. Cred că asta e o lecție pe care ar trebui să o luăm în calcul.
(Lucrînd în presa sportivă din 2007) am reușit să cunosc fotbaliști români și străini… Într-adevăr, mulți fotbaliști sau oameni de fotbal care au realizări mult, mult mai mici decît ale domnului Duckadam reușeau să aibă comportamente puțin ieșite, așa, din marginile bunului simț, dar nu a fost niciodată cazul cu el. A fost un om care îți dădea bucurie de viață, care te făcea să trăiești momentele la care el a fost martor, care deși avea o poveste pe care a spus-o de mii de ori, sută la sută, pentru că toată lumea întreba de penalty-urile de la Sevilla, de fiecare dată, sînt convins… cunoscut la nunți, la evenimente private, la evenimente <corporate>, pe unde mai era chemat, toată lumea probabil că voia să știe: <Cum a fost, domnule, spuneți-ne și nouă de penalty-urile alea!>, că toată lumea asta voia să știe de la el. Niciodată nu îți dă impresia că: <Am mai spus povestea asta de vreo 16.000 de ori, n-ai vrea tu să citești undeva sau n-ai vrea tu să deschizi YouTube, vezi că am spus-o la vreo emisiune la care am fost acum o lună>, nu. El de fiecare dată avea un zîmbet, avea o naturalețe, un firesc în exprimare… Pe mine, unul, m-a impresionat mereu asta la cei doi, pentru că vorbesc aici, din nou, și de Belodedici. Sînt oameni cum rar reușești să găsești în fotbal, pentru că fotbalul e în general construit și pe mult <fake>, să fim un pic sinceri și la capitolul ăsta. Ei erau niște oameni autentici. Sînt niște oameni autentici, pentru că Duckadam chiar dacă nu mai e printre noi, sigur rămîne un caracter care va depăși timpul.
Eu am condus editorialul unui site care se numea PlaySport pînă acum vreo cîteva luni. Am venit la Digisport acum o lună. El a fost invitat chiar acum, pe 21 noiembrie a fost ultima dată la emisiune. La fel, cum spuneam, el era catalizatorul discuțiilor dinainte de emisiune, era foarte deschis, lumea se adună la discuția de dinainte, pentru că, așa cum probabil intuiți mulți, discuțiile dinainte de show sînt uneori chiar mai interesante decît cele din timpul emisiunii. Și Ilie Dumitrescu este unul dintre oamenii care este mult mai interesant în culise… În mod surprinzător, Duckadam, în mod particular, nu era așa. Pentru că el era genul de om care spunea mereu ceea ce credea. Unii își aplică cu foarte mare succes autocenzura, dar nu a fost în nici un moment cazul său, pentru că el, indiferent că a fost pe statul de plată al Stelei, actuala FCSB, sau indiferent de faptul că a avut o relație politică cu Becali, el întotdeauna a preferat să vorbească fidel conștiinței lui și ăsta e încă un lucru care cred că trebuie scos în evidență. Era un om care nu își nega opiniile de dragul convenției și cred că și asta ar trebui, merită scos în evidență. Iar faptul că el, practic, fusese, oarecum, trecut pe o listă, deși el era pro actuala FCSB, nu era neapărat considerat un apropiat al establishment-ului, să zicem așa, pentru că nu era în relații extraordinare nici cu Becali, nici cu actuala conducere. Am văzut recent că și jucătorii sau foști jucători… văzusem chiar un podcast în care Tătărușanu spunea că a fost deranjat de criticile pe care i le-a adresat Duckadam. Asta fix susține ce spuneam mai devreme: el nu se ferea să spună ceea ce crede, nu avea nicio remușcare în bagaj, să zic așa, nu se cenzura și cred că asta îl face cu atît mai valoros pentru oamenii care îl ascultau la emisiuni. Era un om, într-adevăr, care încerca să fie corect nu doar cu cei care îl plăteau, pentru că și la emisiune, acolo, era căutat tocmai în ideea asta, că spune lucrurilor pe nume, nu doar pentru cei care îl plăteau, dar, desigur, și față de cei care îl ascultau”. Jurnalistul sportiv Emanuel Roșu a făcut parte anul acesta din juriul internațional care a acordat puncte în vederea atribuirii trofeului <Balonul de Aur> de către revista France Football. (Foto: pagina de Facebook a lui Emanuel Roșu)
