În cadrul unei emisiuni la Radio Top, redactorul șef al ”Monitorului de Suceava”, Tiberiu Avram, a fost întrebat dacă pe vremea lui elevii îi lua la bătaie pe profesori, în contextul în care, de curînd, un elev de la un liceu din Tîrgu Mureș a fost reținut de polițiști după ce a bătut o profesoară cu pumnii și picioarele.
„Pe vremea noastră, ții minte cum era… Aveam un profesor de matematică, la Humor, domnul Roșca, Dumnezeu să-l odihnească!, care ne învăța matematica, gîndirea logică… L-am avut și diriginte în clasa a VIII-a. Eu am făcut clasele I-IV la Școala 1, iar în clasa a V-a s-a înființat Școala Generală nr. 4 în Humor și ne-am mutat mai multe clase la Școala 4. Dintr-a IX-a am mers la liceu la Humor, actualul <Alexandrul cel Bun>. Domnul Roșca era profesor bun, mai în vîrstă, a și ieșit la pensie după ce am terminat noi. Dacă nu știai te lua de perciuni. Te mai dădea și cu capul de tablă… Bine, nu-i normal să se întîmple lucrurile astea. Dar exista pe lîngă frica de profesor și respectul față de profesor. Dacă învățai și-ți vedeai de treabă, nu avea nimeni nimic cu tine. Eu, țin minte și acum, m-a luat o dată de perciuni, că mă doare și acum: mă jucam cu colegul meu de bancă, ne înțepam cu creionul, dar colegul stătea cu ochii la tablă în timp ce mă înțepa, de parcă nu făcea nimic, iar eu ca să îl înțep mai bine mă uitam și m-a văzut. M-a chemat la tablă și m-a tras de perciuni, pentru că nu am știut. Dar nu exista chestia asta… să te iei de profesori. Probabil au mai fost și pe vremea noastră cazuri izolate, dar atunci exista alt respect față de profesori, față de școală. Existau și niște sancțiuni mai dure, te exmatricula… Atunci era obligatoriu să faci zece clase. Te exmatricula și te trimitea la școli de corecție. Țin minte că, la un moment dat, la Humor se făcuse o clasă ca un fel de batalion disciplinar. Erau aduși de la Suceava și din alte localități, mulți din municipiul Suceava… Erau răi tare.
Dar rău ce însemna pe vremea aia?! Că vorbeai în ore, aruncai cu cretă într-un profesor mai tînăr… Îi aducea la Humor, pentru că era un director atunci, domnul Cuza, Dumnezeu să-l odihnească!, nu comentai în fața lui, avea o palmă, o lopată din aia… Domnul Cuza preda matematică. Domnul Cuza, nu doar că avea palma aia, dar era și un profesor de matematică excepțional. El la teze nu stătea în clasă, dădea probleme din <Gazeta Matematică>, de multe ori din <Gazeta Matematică> rusească, iar rușii aveau matematică… Dădea teza și pleca din clasă, se întorcea pe la sfîrșit. Nu aveai timp să copiezi, că abia făceai… iar dacă rămînea jumătate de clasă corigentă… O altă problemă în zilele noastre, corigențele. Sînt foarte rare acum. Repetent să rămîi acum nu există. La domnul Cuza, spre exemplu, jumate de clasă rămînea <pe toamnă>. Cei care au făcut matematică cu el ieșeau… știau, intrau lejer la facultate. Dar ideea este că și nivelul clasei era ridicat. La noi, sînt licee unde ai doi, trei, patru elevi într-o clasă, olimpici, lucrezi cu ei. Nu, acolo toată clasa trebuia să se ridice la nivelul ăla. Nu te ridicai, rămîneai <pe toamnă>.
Dădea domnul Cuza și meditații. Era și atunci moda meditațiilor. Dar căutai tu, ca elev, pentru că voiai să mai faci ceva. Atunci, profesorii, la școală, toți, la toate materiile, își dădeau interesul. Nu te lăsau, cum sînt azi materii pe care le dai la Bacalaureat și nu faci nimic un an întreg, ca să mergi la meditații. Toți își dădeau interesul. Nu reușeai să acumulezi la clasă… erau două categorii de meditații: cei care nu reușeau să acumuleze și aveau nevoie să treacă clasa și cei care voiau să facă mai mult pentru a intra la facultate. Atunci, la facultate concurența era mare, nu ca acum.
Deci, nu băteam profesorii (rîde). Se mai făcea mișto, dar pînă la un punct. Și nu prea făceai asta în fața profesorului. Mai făceai în clasă <hă, hă, hă>… Mai ieșea profesorul, începeau toți să rîdă, iar cînd intra înapoi se făcea liniște, nimeni nu mai spunea nimic. <Nu noi! Cei din clasa vecină!>”.
