Ești cetățean european și ai drepturi. Dar și obligații

Mai grav este că sînt oameni care trăiesc doar <afară>, oameni care învață foarte puțin despre mecanismele care funcționează acolo și vin și judecă aici. Or, eu vă spun ceea ce vedem cu toții dacă deschidem larg ochii și sîntem atenți: România a evoluat foarte mult în ultimii 30 de ani și, în primul rînd, este meritul oamenilor care muncesc aici. Faptul că sîntem parte dintr-o comunitate, că avem niște reguli cu caracter general aplicabil în Europa pe care le urmăm ori pe care sîntem uneori obligați să le urmăm ne-a ajutat pînă la urmă să ajungem către ceea ce ne-am dorit foarte mult să ne îndreptăm, respectiv modelul și cultura occidentală. Și, dacă este să ne uităm la generațiile care vin în urma noastră, cu siguranță că ele sînt orientate către acest model. Important este, însă, să înțelegem că în acest model occidental avem foarte multe drepturi care vin la pachet cu foarte multe obligații. Noi încă sîntem în faza în care învățăm și este un proces educațional în care mergem mînă în mînă autorități, cetățeni, reprezentanți ai instituțiilor care urmăresc respectarea legislației… Cu toții ne educăm să ajungem în acea fază de occident 100%. Drepturile vin la pachet cu obligațiile. Și, treptat-treptat o să învățăm și o să ne însușim asta. Și eu văd permanent un progres, văd și datorită faptului că am copiii destul de mari, sînt adolescenți, și au alt interes decît aveam eu cînd eram adolescent. Îi văd ce preocupări au, ce fel de colegi, cu cine socializează, pe ce teme discută, cum se informează. În general, putem aprecia pozitiv – am evoluat foarte mult. Și, îi invit pe toți cei care sînt suspicioși să facă vizite, să locuiască o perioadă într-o altă țară, să vadă ce înseamnă drepturi și obligații. Eu cred că avem posibilitatea să ieșim acum și pe cont propriu, te duci și te cazezi două nopți în Austria și vezi cam ce condiții îți impune proprietarul unui apartament pe AirBnb sau mai știu eu pe unde. Și îți spune gunoiul de culoarea aia, ce să faci cu el, unde să îl duci, unde să îl pui, îți reține în avans garanții pentru toate poveștile astea, vine și te verifică, și nu comentezi foarte mult că e dreptul tău, că tu ai plătit, că <clientul nostru, stăpînul nostru>, că la noi încă mai funcționează tema asta, dar ușor-ușor vom trece și peste. Și vom învăța poate, într-o zi, să nu mai deschidem geamul și să aruncăm gunoiul pe geam, lucru care încă se mai întîmplă, și chiar din apartamente. Iar din mașină, în mod constant încă, se fac aceste lucruri. Degeaba vii și mă înjuri pe mine, polițist local, sau pe jandarm, sau pe cel de la Poliția Română, pentru că în momentul în care ai greșit nu mai ai niciun temei să mă înjuri. Scopul existenței mele este acela de a preveni această greșeală, de a te sancționa în momentul în care am constatat că ai greșit, ca să nu se mai repete. Pentru că așa se ajunge în starea în care în alte state la care ne uităm cu atîta rîvnă și cu atîta jind și pe care le dăm exemplu nu faci nici din proprie inițiativă și nici din greșeală nu greșești. Adică, nimeni nu deschide geamul să arunce țigara. De ce? Știe că primește amenda. Și nu o mai comentează, și nu o mai contestă. Se duce și o plătește. Și atunci, a doua oară nu mai are tendința de a greși. Nu se schimbă nimic, sistemul legislativ este același. E drept că noi avem mai mult de lucru aici și lucrăm. E drept că lucrăm gradual, că nu sîntem într-o fază în care să amendăm orice abatere. Sigur, vin la pachet. Tot acest progres, toată această evoluție vine la pachet și de-o parte, și de alta, cu drepturi și obligații. Și noi toți trebuie să înțelegem și obligația statului de a-ți pune la dispoziție metode și mijloace, și obligația cetățeanului. Vine apoi dreptul de a ne bucura de o viață mai bună și de un nivel sporit de confort în spațiul public”. Directorul Poliției Locale Suceava, Ovidiu Doroftei, a lucrat pentru doi ani în Anglia.